Dubla campioană europeană Mihaela Ocolişan este specialistă în artele marţiale, iar anul trecut a fost desemnată cea mai valoroasă sportivă a judeţului

Tânăra face karate şi Kung-Fu de când se ştie. A ajuns la un nivel înalt de măiestrie, iar după titlurile continentale din 2012, vizează şi coroana mondială. A făcut o pauză lungă în pregătire, dar a revenit cu şi mai mare poftă, pentru că artele marţiale nu au vârstă.

Când o vezi, la 1,65 m şi 50 kg - micuţă, subţirică, delicată - n-ai zice că e o super-luptătoare. Are însă ani buni de arte marţiale la activ, de care s-a îndrăgostit iremediabil. Prima dată a păşit în sala de antrenament în anul 1989, la Mangalia. Avea opt ani, iar antrenorul Florin Iordănoaia a ghicit imediat în ea o viitoare campioană. Era plină de energie, avea ambiţie şi nu se dădea în lături de la a-i înfrunta pe băieţi. „Am fost mai băieţoasă”, recunoaşte Mihaela, care a început cu karatele, urmând exemplul fratelui ei mai mare, Cristian. Ulterior, a fost sedusă de Kung-Fu, mai ales de proba „Taolu”. Kung-Fu-ul avea să-i aducă apoi, de-a lungul anilor, cinci titluri naţionale şi două europene, aceasta în condiţiile în care a făcut şi o pauză destul de lungă.

Se vede sportivă şi la 40 de ani

Cum s-a apucat însă de karate, la o vârstă la care, pentru o fată, altele ar fi trebuit să fie atracţiile şi preocupările? Exemplul fratelui ei a precumpănit, dar a ales karatele şi din alt motiv: „Pentru mine, să mă apăr, să ştiu să acţionez într-o situaţie de stradă. Trăim într-o societate nebună, în care trebuie să-ţi porţi singur de grijă”, după cum ea însăşi mărturiseşte. Iar până acum i s-au ivit două asemenea prilejuri, din care a ieşit, normal, cu bine. „Ambele episoade s-au petrecut la Mangalia, de fiecare dată confruntându-mă cu câte un băiat. Eram mai mică. M-am apărat, i-am dezorientat un pic pe adve