Puţini lideri politici au fost mai demonizaţi de Vest decît Hugo Chavez. Noaptea trecută au apărut şi titluri previzibil ignorante şi rău-voitoare: “dictatorul”, Venezuela mai “liberă” şi alte prostii, vehiculate inclusiv de diverşi “fanatici ai democraţiei” din presa românească care nu ţin cont de contextul din America Latină, de ce era venezuela pre-chavistă, de influenţa negativă a Statelor Unite şi de schimbările sociale incredibile care s-au petrecut cu venirea lui Chavez.

Surpriza mea a fost că totuşi presa mainstream a fost de bun-simţ, multe ziare vestice chiar de centru dreapta au prezentat ceva neaşteptat: poziţii măcar echilibrate pentru un tip pe care de-a lungul vremii l-au călcat în fel şi chip în picioare.

Vă recomand materialul acesta din The Nation cu un pasaj memorabil despre relaţia extrem de interesantă şi deşteaptă Chavez-Lula. Şi cîteva chestiuni, dacă vreţi să aprofundaţi chestiunea şi să treceţi de etapa “Chavez controversat”: “Dictatura” lui Chavez e un basm. În Venezuela, opoziţia are mass media puternice, susţinere; ba chiar a încercat să-l dea jos complet nedemocratic. Cu peste 40 de procente (!!) a fost redusă sărăcia după mai bine de un deceniu de Chavez. Asta le poate oferi explicaţii unora care se întreabă cum de a putut obţine şi al treilea mandat. Să mai vorbim despre orientarea banilor din petrol înspre sănătate, educaţie, hrană ieftină? Or fi şi astea nişte motive “dictatoriale” pentru care Chavez a rezistat atît. cine nu înţelege lupta anti-americană, poate ar fi mai bine să caute în istoria relaţiilor SUA – multe ţări latino-americane – lovituri de stat la ordinea zilei, asasinate sau încercări de asasinat, politici neoliberale de o duritate extremă ce-a fost înainte de Chavez? sărăcie, tăiere treptată a subvenţiilor pentru pătura săracă, mărirea preţului la combustibil într-o ţară care stă pe un ocean de petrol.