Vârsta de 30 de ani este o piatră de hotar în viaţa oricărei femei, precum şi o sursă de anxietate considerabilă. Tranziţia de la perioada tinereţii la o vârstă adultă poate declanşa o criză existenţială chiar şi printre cele mai încrezătoare femei. Unele descriu această tranziţie ca pe un sfârşit al „zilelor de glorie”, în timp ce altele vorbesc despre visele din copilărie care nu s-au împlinit.

Dacă vă apropiaţi de celebra vârstă şi vă simţiţi brusc neîmplinite şi neliniştite cu privire la carieră şi relaţii, vă aflaţi cu siguranţă în ceea ce se numeşte pre-declinul vârstei de 30 de ani. Asemănătoare cu criza sfertului de viaţă, pre-criza celor 30 de ani pare să rezulte din concepţia greşită că trebuie să vă pregătiţi cu totul până la o anumită vârstă. Se ajunge astfel la confuzie, anxietate şi insecuritate cu privire la modul în care viaţa a virat de la cursul normal sau nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Prietenii şi colegii sunt un exemplu bun că acest stres poate fi evitat dacă aveţi o perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă. Recunoaşterea simptomelor unei crize de identitate atunci când aveţi 20 de ani poate fi considerat primul pas pentru începutul celei de-a treia decade a vieţii mai puţin stresante, scrie „Huffington Post”. Un simţ al aprecierii inexact Odată ce aţi intrat în viaţa de adult, veţi simţi nevoia de a pune lucrurile cap la cap cât mai repede. Brusc intervine nevoia căsătoriei şi a unui copil, lucruri pe care mama ta le-ar fi făcut când avea 30 de ani. La 20 de ani vei resimţi nevoia ca până la pre-criza celor 30 de ani să-ţi stabileşti nişte repere şi aşa vei pune o presiune enormă pe umeri pentru a fi exact cine doreşti să fii, ajungându-se la anxietate în ceea ce priveşte toate aspectele vieţii. Încercaţi să nu vă stresaţi prea tare prin a stabili totul de-a gata până împliniţi 30 de ani. Cel mai important lucru în acest moment