Legea educaţiei din 2011 proteja patrimoniul instituţiilor de învăţământ, nemaipermiţând aducerea ca aport la capitalul social în asocieri cu entităţi private, a patrimoniului imobiliar. Acum două zile, însă, majoritatea deputaţilor au decis modificarea articolului 129 care impunea asemenea îngrădiri: “Universitatea poate acorda prin contract dreptul de administrare şi folosinţă asupra bunurilor patrimoniale societăţilor comerciale sau asociaţiilor în care are calitatea de asociat sau acţionar ori fundaţiilor în care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar.».

Prin acest vot a fost eliminată din Legea Educaţiei prevederea limitativă: “Dreptul de folosinţă şi administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate constitui aport al universităţii la capitalul social al unei societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii”, ceea ce echivalează cu o binecuvântare dată de Camera Deputaţilor şi Guvernul României pentru joint-venture-uri păguboase din care privaţii iau partea leului, iar universitatea firimiturile, de genul asocierii Agronomiei Bucureşti cu multimilionarul Puiu Popoviciu, prin care cel din urmă a pus mâna pe 220 hectare ale unităţii de învăţământ, pe care a ridicat un imperiu imobiliar, considerat cel mai mare proiect de gen din România postdecembristă.

Expertul în educaţie Ştefan Vlaston crede că ridicarea acestei restricţii din Legea Educaţiei ce permite înstrăinarea patrimoniului reprezintă o portiţă pentru "patronii" universităţilor private, pentru a le permite să-şi monetizeze profitul generat de-a lungul anilor: "La un moment dat a fost discuţia că patrimoniul rezultat în timpul activităţi a unei unvieristăţi private să revină fondatorilor. A fost respinsă legea de către Curtea constituţională. Universităţile private, fiind entităţi de interes public au avut nişte avantaje fiscale şi nu e corect ca bunurile dobând