Cu mai puţină publicitate şi mai multă muzică, membrii grupului folk-rock îşi asumă pentru a doua oară riscul Eurovisionului. Având atuul unui stil atipic în peisajul românesc, ei ştiu, totuşi, că diferenţierea de curentul majoritar le aduce atât admiraţia, cât şi contestaţia publicului.

„Au refuzat stereotipurile, au refuzat să se alinieze trendurilor şi au creat o muzică originală“ este descrierea unei formaţii ce s-a dezis de clişeele muzicale actuale. Aceeaşi formaţie ce a câştigat anul trecut locul al II-lea în finala naţională de la Eurovision şi cea care participă iar în finala din 9 martie cu „Emilia“, o piesă-manifest. Electric Fence înseamnă Elena Vasile (voce), David Ciente (clape şi sampling), Alexandru Dan Andrei – Creţu (tobe), Tudor Rotarus (bas), Alexandru Mîşu (chitară) şi Lucian Indre (inginer de sunet), o familie unită prin bucuria autentică de a cânta despre originile şi valorile româneşti. Mai puţin difuzaţi pe posturile publice, membrii formaţiei au reuşit să-şi convingă susţinătorii că merită un loc fruntaş în industria muzicală, prin muncă şi determinare, cântând, uneori, în condiţii greu de imaginat. Muzica şi prietenia lor le-au dat avânt şi putere de a merge mai departe, participarea de la Eurovision fiind astăzi un act de curaj în faţa barierelor şi a prejudecăţilor. Pentru Electric Fence, Eurovisionul este o luptă pe care formaţia poate să o câştige prin forţele proprii.

„Adevărul“: Anul trecut v-aţi clasat pe locul al doilea în finala naţională Eurovision, cu piesa „Şun-ta“. Cum aţi decis să participaţi pentru a doua oară la acest concurs?

Elena: Anul trecut ne-am făcut încălzirea şi am zis că anul ăsta merge să dăm lovitura (râde). Anul trecut chiar a fost o întâmplare că am ajuns în finală pentru că melodia nu a fost scrisă pentru Eurovision. De data acesta, „Emilia“ este scrisă pentru Eurovision. Am pornit de la vre