Deși are doar vreo 13.000 de locuitori, trei străzi mai mari și două semafoare, comparativ cu pustietatea din Borsec, Vatra Dornei e circulată ca o metropolă în downtown. Dar, în afară de a vizita o alimentară sau un bancomat, ca turist, cam singurul lucru pe care îl mai poți face în centrul acestui orășel bucovinean este să treci podul peste Dorna spre stațiunea propriu-zisă.
La capătul celălalt, vei fi întîmpinat de clădirile-emblemă construite pe final de secol XIX: cochetul hotel **** Carol, fost Vila nr. 1, și Cazinoul. Pe lîngă prințul de alături, Cazinoul pare un cerșetor în zdrențe: fațada e îmbrăcată vag cu niște prelate decolorate, spatele, însă, i-a rămas în fundul gol – ziduri sparte, geamuri lipsă, tencuială jupuită. Ocolește-l cu respect, ca pe bolnavii incurabili, și intră în parcul central pe aleea flancată de busturi de scriitori și chioșcuri cu artizanat local (fesuri din lînă, bîte de baseball cu motive populare) care, dacă nu ești atent, te va duce fix la zona de distracții ieftine: carusel și mașinuțe electrice, pentru copii cuminți, automat de dat cu pumnul, pentru adulți obraznici, muzică la maximum, pentru toată lumea de aici și din jumătate de stațiune.
Dacă ești atent, faci dreapta și ajungi la patinoar (8 lei închirierea patinelor, 8 lei intrarea). Ceva mai încolo, se vede capătul cozii de pensionari cu pet-uri în mînă care așteaptă răbdători să mulgă izvorul la care se ajunge urcînd puțin prin pădure, pînă sub sosirea pîrtiei Veverița. Mai aproape sînt pîrtia Parc și nenumăratele rulote cu vînzători ambulanți de clătite, popcorn, colaci kürtös, vin fiert. Din păcate, nu se vede nicăieri taraba cu ciorbă de burtă. Știu, ești nerăbdător s-o torni peste berile consumate în ajun, dar n-o căuta la Cabana Schiorilor, cîrciuma de la baza pîrtiei: acolo n-au decît ciorbă rădăuțeană (eu am găsit-o la restaurantul hotelului Maestro
