În cadrul proiectului ¨Şanse egale¨ la ora de cultură civică ne-am oprit asupra situaţiei persoanelor imobilizate într-un scaun cu rotile care doresc să desfăşoare o viaţă cât mai normală şi ca atare am pornit de-a lungul oraşului pentru afla cum se prezintă situaţia din punct de vedere al accesului pentru aceşti semeni ai noştri.

În conformitate cu legea pentru accesul persoanelor cu handicap (448/2006 şi republicată în 2008), toate instituţiile publice ar trebui să asigure accesul printr-o rampă amenajată pentru persoanele cu mobilitate redusă, dar acest lucru nu se întâmplă, din păcate, peste tot în oraşul nostru.

Datorită şi reliefului oraşului, o asemenea persoană are mult de suferit dacă încearcă să se deplaseze prin oraş, îngreunată fiind şi de starea trotuarelor, bordurilor, gropilor şi a situaţiei mobilităţii în oraş, care nu afectează numai aceste persoane ci şi mamele cu cărucioare cu copii şi persoanele vârstnice.

Pornind pe la instituţiile publice şi de interes general, am aflat astfel că majoritatea băncilor au amenajate intrări cu rampe şi bancomate accesibile din scaunul cu rotile, iar centrele comerciale în general au rampă de acces (sau lift în cazul Mall-ului dar cu acces numai din garaj)

Şi principalele biserici din oraş au rampe amenajate de acces dar când vine rândul bisericilor de cartier, aici încă mai sunt multe fără rampă.

În cadrul instituţiilor administraţiei locale şi judeţene există rampe de acces la cel puţin primul nivel dar nu pentru a ajunge la un etaj superior, iar în cazul primăriei Zalău nu se poate accede direct la secţiunea de plată a impozitelor, aici neexistând rampă, de altfel şi persoanele vârstnice urcând foarte greu, iar ghişeele sunt foarte înalte, sigur existând şansa plăţii online a taxelor, dar acest lucru nu este la îndemâna tuturor.

Dacă este să analizăm situaţia instituţiilor