Ora 9.44. Vântul suflă aprig, dar soarele începe să îşi facă simţită prezenţa. Ajung în faţa Colegiului Tehnic de Transporturi Auto „Traian Vuia“ din Focşani. Încă de la intrare sunt întâmpinată de un mesaj deloc prietenos, afişat mare pe uşa de la intrare. „Intrarea persoanelor străine interzisă!“. Ignor totuşi mesajul şi intru în incinta liceului. La datorie, elevul de serviciu mă întreabă răspicat „Cu cine doriţi?“. Mă avertizează foarte ferm că dacă doresc la „domnul director“ să aştept, iar dacă vreau să ajung în curtea liceului sau chiar în interiorul liceului va fi nevoit să îmi ceară un act de identitate. Îi prezint legitimaţia de presă, dar o refuză pe motiv că „Nu am ce să scriu, nu are cod numeric personal“. Fermitatea cu care încearcă să îşi facă datoria de elev de serviciu mă impresionează. Între timp reuşesc să trec de „bariera“ impusă de elevul de serviciu pentru a-mi începe treaba de „observaţie“. La uşa directorului, o mamă se plânge dirigintei şi cere să îi fie motivate copilului ei absenţele în baza adeverinţei aduse. „Ştiţi câte scutiri scrise şi iscălite se fac?” spune profesoara în timp ce mama încerca să îşi scuze copilul spunând că ştie că a lipsit, că a avut treabă. La etaj sunt întâm-pinată de foarte mulţi băieţi gălăgioşi. Fiecare încerca să se dea în spectacol în încercarea de a impresiona. Mulţi dintre elevi şi-au dat seama cine sunt şi ce vreau să fac, aşa că m-au întrebat: „Când apărem la ziar?“ sau „Ne faci şi nouă o poză?”. Intru într-o clasă cu elevi de a XIII-a care anul acesta se pregătesc să susţină examenul de Bacalaureat. Îl întreb pe unul din elevi ce oră are. Zâmbeşte, dar nu ştie foarte bine să îmi explice. „Ce oră avem mă, matematică?“, „Cu doamna Seciu!“, strigă altul. Cei mai cuminţi dintre băieţi ascultă muzică la Kiss Tv pentru că fiecare clasă are televizor. Mulţi se relaxează la o ţigară în curtea şcolii, alţii îşi