Cei mai mulţi torţionari proveneau din familii nevoiaşe, erau fie ţărani săraci, fie muncitori necalifcaţi angajaţi în perioada de dinainte de comunism la treburile migăloase din afacerile interbelice. Alţii erau foşti infractori, arma perfectă a comuniştilor pentru a-i educa pe „intelectuali“. Jilava sau Văcăreşti sunt doar o parte dintre umbrele terorii în care torţionarii erau regi ai durerii bucureştene.

Institutul de Investigare a Crimelor Cumunismului şi Memoria Exilului Românesc este una dintre cele mai cunoscute organizaţii din România care se ocupă de studierea arhivelor comuniste şi care a publicat nenumărate cărţi pe tema întregului sistem coercitiv al regimului comunist, pornind de la detenţiile politice, la taberele de muncă şi până la cele mai sadice metode de ”reeducare” comuniste.

Lista agenţilor, ofiţerilor şi comandanţilor din penitenciarele din Bucureşti este extrem de lungă, însă vom încerca să redăm o bună parte a celor mai sonore nume.

Anghel Marin, căpitan la arestul din strada Uranus, Bucureşti

În 1960 a anchetat-o, în lotul Noica-Pillat, pe Simina Mezincescu pe care a torturat-o lovind-o cu capul de pereţi şi i-a smuls părul. De asemenea, potrivit site-ului 360romania.eu, a anchetat-o şi pe soţia liderului naţional-ţărănist Ion Mihalache, aflată în domiciliu obligatoriu, bătând-o sălbatic cu un baston pentru că nu a vrut să semneze o declaraţie redactată de el.

Bistran Iosif, locotenent, Securitatea Bucureşti

A condus ancheta Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, arzând ca „nefolositoare pentru anchetă“ obiecte personale ale lui Eugen Lovinescu, cărţi, manuscrise, autografe, scrisori.

Nicolae Moromete sau „Maromet- bestia cu chip de om”

Fost comandant al închisorii Jilava în anii 1950, este unul dintre cei mai cruzi torţionari ai regimului comunist. Deţinuţii care „i-au trecut prin mâini” îl descriau