Mihai Patriciu a fost unul dintre cei mai odioşi criminali din perioada comunistă. Un fost şef al Securităţii din Clu, din cauza căruia şi-au găsit sfârşitul zeci de oameni. A murit în 1996 şi a avut o bătrâneţe liniştită fără a fi tras la răspundere pentru suferinţele produse.
Mihai Patriciu (19 ianuarie 1909 - 1996) s-a numărat printre liderii comunismului care au adus sfârşitul multor oameni. Evreu la origine (născut la 19 ianuarie 1909, în Năsăud, pe numele său real Grünsperger sau, după unele opinii, Weiss), a lucrat o vreme ca pălărier în localitate. A aderat timpuriu la PCR, activând în ilegalitate.
Înainte să ajungă colonel de securitate, el a luptat ca voluntar în războiul civil din Spania alături de Valter Roman, Mihai Burcă şi Mihail Florescu în detaşamentul „Ana Pauker“.
După victoria lui Franco, s-a refugiat, alături de ceilalţi luptători, în Franţa, unde a fost închis în lagărele Gurs şi Argèles-sur-Mer.
În aprilie 1941 a evadat din lagăr împreună cu mai mulţi comunişti români, viitori lideri ai partidului şi ofiţeri superiori de Securitate (Constantin Doncea, Mihail Florescu, Valter Roman, Konrad Adorian, Wilhelm Einhorn ş.a.).
Dacă unii dintre aceştia au luat drumul Moscovei, întorcându-se în ţară cu Ana Pauker, Patriciu a ajuns la Paris, de unde a fost încadrat în rezistenţa comunistă franceză.
A luptat contra naziştilor până în 1944, când a revenit în România împreună cu Mihail Florescu (Iancu Iacobi), viitorul şef al Direcţiei Propagandă a Armatei şi ministru al Industriei Chimice timp de peste 20 de ani.
În 1938 intră în Partidul Comunist din România. A lucrat ca inspector general la Regionala Cluj a Siguranţei (1944-1948, iar în 1955 a fost numit director al Uzinei Metalurgice Reşiţa.
Printre cei ucişi de asasinul securest Patriciu se numără şi 13 luptători din rezistenţa anticomunistă, care "au dis
