Dacă eşti gay pe ascuns şi într-o poziţie de autoritate, vei ajunge, foarte probabil, să îi ataci virulent pe homosexuali, încercând cu disperare să eviţi orice suspiciune despre tine.
Liderul Bisericii Catolice a Marii Britanii, cardinalul Keith O’Brien, a demisionat din postul de Arhiepiscop de St. Andrews şi Edinburgh. Şi-a motivat decizia menţionând implicarea sa în nişte comportamente sexuale nepotrivite (fără să menţioneze mai mult), ceea ce vine într-un moment mai puţin decât nepotrivit pentru Vatican: “comportamentul meu sexual a coborât sub standardul aşteptat de la un preot, arhiepiscop şi cardinal [...] Îmi cer iertare de la cei pe care i-am ofensat.”
Demisia a urmat unei investigaţii în „The Observer“ care cita declaraţiile a patru persoane nenumite (preoţi şi seminarişti) despre comportamente nelalocul lor ale cardinalului faţă de ei, chiar când acesta le era mentor sau superior. Unul povesteşte de momentul în care cardinalul, mentorul său spiritual, s-a folosit de pretextul rugăciunii “înainte de culcare” pentru a-i face avansuri.
Reporterul de la „The Observer“ spunea că “aici nu e vorba despre aducerea la lumină a vulnerabilităţilor cuiva, ci despre un oficial al bisericii care le dictează altora cum să se poarte, fără să o facă el însuşi. Nu homosexualitatea e problema aici, ci ipocrizia.[...] Biserica nu ar trebui să fie un monstru grotesc cu două feţe: una pentru public, cealaltă pentru privat.” Referirea se face la situaţiile când O’Brien s-a exprimat public faţă de dezbaterea despre adoptarea dreptului la căsătorie pentru cuplurile gay, folosind expresii precum: homosexualitatea este “o subversiune grotescă”.
Michelangelo Signorile, autorul cărţii “Queer in America: Sex, the Media and the Closets of Power” face o observaţie de bun simţ, privind la cazurile de acest tip din lumea politicii şi a bisericii. Când îţi ascunzi o
