Rădulescu îl ştie pe Lucescu de aproape o jumătate de secol. Au jucat împreună la Sportul şi i-a fost timp de patru ani secund la echipa naţională

Domnule profesor, ideea asemănării celor doi nu doar că vă aparţine, ci aţi şi insistat asupra ei…

Uitându-mă la Laurenţiu, parcă‑l revăd pe Mircea atunci când era tânăr. Aceeaşi pasiune, aceeaşi obsesie a meseriei. Uneori, chiar şi aceeaşi încăpăţînare.

Într-adevăr, Lucescu e cu 30 de ani mai în vârstă. Acum 30 de ani, însă, era deja de un an la echipa naţională şi învingea Italia la Bucureşti cu 1-0!

Şi Laurenţiu e în faţa unei mari performanţe. A eliminat pe Ajax, e înaintea meciului cu Chelsea. Un vârf greu de atins la nici 38 de ani! Mă uit că e la fel de stăpân pe sine ca Mircea pe vremuri, la fel de preocupat de imagine, lucrează mereu să-şi gestioneze relaţiile cu şefii. Nu era uşor cu conducătorii de-acum 30 de ani, dar nici cu Gigi nu e uşor!

Tactic, ce-i uneşte?

Capacitatea de a citi jocul adversarului. La retur, Reghecampf a ştiut totul despre Ajax. Lucescu studia şi el foarte mult pe video, într-o perioadă în care nu se auzise de internet. La noi, înregistrarea video era sfântă. Ore întregi ne priveam viitorii adversari!

Sunt doi antrenori ofensivi sau defensivi?

Ambilor le place riscul, dar riscul calculat. Cu Ajax, nu s-a aruncat orbeşte peste adversar. Cu Italia, acum 30 de ani, i-am aşteptat, dar am lovit când trebuia. Şi ar mai fi asemănări. Ambii vorbesc mai multe limbi străine, sunt extrem de preocupaţi de imaginea proprie. Prin aceste calităţi, Reghe poate ajunge în curând în străinătate. Lucescu a trebuit să aştepte până la 45 de ani, pentru că aşa au fost timpurile.

Dar deosebiri? Sunt chiar aşa, ca două picături de apă?

Nu, nici vorbă. Lucescu şi-a început cariera de antrenor din postura mare