Iată o întrebare retorică bună: există mărțișoare contrafăcute? Și dacă da, cum arată? Zic asta fiindcă de la an la an se vede cum Mărțișorul, singura tradiție despre care nimeni n-are cum să spună c-am furat-o de la americani, semnul primăverii, simbolul inocenței și al renașterii, a devenit o chinezărie așa de mare încît și ăia de la Dragonul Roșu rîd de el.
1 Martie, Piața Unirii, pe la prînz. Toate trotuarele sînt pline ochi cu pavilioane și mese burdușite pînă la refuz cu mărțișoare. E așa o înghesuială că nu mai ai unde să vinzi un leucoplast cu rivanol sau o brichetă supradimensionată. Vînzătorii sînt agitați de la cafea și pentru că știu că au de vîndut ditamai stocul pînă mîine. Cu fiecare minut se schimbă cartoanele cu prețuri, iar ofertele devin care mai de care mai șocante. Zic asta pentru că așa scrie acolo: “Ofertă-șoc! Mărțișor 0,50 lei”. Cu riscul de a face infarct de uimire de la atîtea super-oferte, înaintez prin înghesuială și îmi pare din ce în ce mai mult că vînzătorii de mărțișoare au învățat marketing de la redactorii Gândul.info. Toate cartoanele cu prețuri au în față un „Atenție!”, un „super ofertă”. Mă aștept să găsesc un „N-o să-ți vină să crezi ce mărțișoare mișto vinde baba asta” sau „Vezi aici mărțișoarele incredibile ale vînzătorului fără o mînă!”.
Alții încearcă să-și facă vînzare prin poziționarea premium a produselor care arată exact la fel. Dacă toate răhățișurile costă pînă în maximum 3 lei, mărțișoarele cu sticlă de Murano sînt la prețul de lux de 4,99 RON. Sigur, e foarte probabil ca Murano să nu fie localitatea din Italia, ci un țigan sticlar de pe lîngă Alexandria, dar branding-ul funcționează. Alții vînd mărțișoare cu bijuterii din argint 925. Dacă ar avea și niște uraniu 235 în amestec, le-ar vinde mai scump și ar da și cumpărătorilor satisfacția unei răzbunări lente, pe termen lung. Un cetățean întreprinzăt
