In conditiile in care amenintarile externe erau tot mai apasatoare, Mircea cel Batran a incercat constituirea blocului unitatii romanesti. Prin aceasta politica isi propunea colaborarea cu domnitorii Moldovei, mai ales cu Petru I Musat si Alexandru cel Bun.
In 1389, Mircea si Petru I au semnat un tratat cu scopul de a face fata impreuna intentiilor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg (1387-1437) de a cuceri Tarile Romane. La propunerea lui Petru I, Mircea cel Batran s-a orientat catre Polonia. Astfel, la 10 decembrie 1389, la Radom, s-a incheiat tratatul dintre domnitorul roman si regele polon Wladislaw Iagello.
Intre timp se concretiza amenintarea otomana. Foarte posibil, este ca infuntarea romanilor cu turcii sa se fi produs in 1388. Atunci turcii au atacat Tarnovo, iar Mircea a intervenit, prilej cu care peste putin timp a anexat Dobrogea (1389). In 1391 turcii au atacat Tara Romaneasca sub conducerea lui Firuz-Bey, iar in 1393 domnitorul roman a raspuns printr-o expeditie la Karinovasi, in zona Balcanilor.
Chiar daca la inceput relatiile Tarii Romanesti cu Ungaria au fost tensionate, primejdia otomana a determinat o apropiere intre ele. La 7 martie 1395 , la Brașov, Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg au semnat primul tratat de alianta antiotomana din istoria sud-estului Europei. Cu acest prilej, domnul Tarii Romanesti a fost recunoscut cu titlurile de duce de Fagaras, si ban de Severin.
Sultanul turcilor, Baiazid I (1389-1402) isi propusese sa cucereasca tara Romaneasca si tocmai de aceea va actiona in aceasta directie. In 1395 el a inceput actiunea impotriva Tarii Romanesti.
Mircea cel Batran a ramas singur impotriva pericolului, pentru ca Sigismund nu a respectat clauzele contractului de la Brasov. El a chemat “oastea cea mare” compusa din circa 40.000 de oameni. A parjolit recoltele, a evacuat asezarile si permanent a
