Dezbaterile despre politicile de sănătate publică sunt tot mai aprinse în ultimii ani în România. Dar privim prea rar ce se întâmplă în alte ţări, unde putem găsi modele de urmat sau lecţii de învăţat. Ştirile internaţionale despre politicile de sănătate ne arată că nu suntem nici cei mai amărâţi, dar nici cei care au inventat roata.

Administraţia Barack Obama se poate bucura deja de succesul reformei medicale, deşi a trecut atât de puţin timp de la iniţierea ei. Biroul pentru buget al Congresului Statelor Unite ale Americii a constatat că proiecţia viitoarelor cheltuieli cu marile programe de sănătate pentru bătrâni şi cei defavorizaţi social, Medicare şiMedicaid, arată o reducere de 15% până în 2020. Costul uriaş al asistenţei medicale americane (cea mai scumpă din lume), combinată cu o eficienţă deloc pe măsura efortului financiar, este una dintre problemele economice ale marii puteri. Anunţul scăderii cheltuielilor, trâmbiţat glorios de New York Times, poate fi citit şi într-o notă diferită. În fapt, este vorba de o reducere a creşterii cheltuielilor, care s-au mărit în 2012 cu doar 0,4% pentru fiecare beneficiar Medicare. O astfel de tendinţă a mai fost observată şi la începutul anilor ’90, dar şi atunci, ca şi acum, experţii nu au ştiut să explice cauza. Schimbări declanşate de Obamacare sau doar criză economică? Răspunsul variază cu simpatiile ideologice ale expertului chestionat. Restul pare a fi deocamdată doar o formă de wishful thinking. În Anglia, sistemul naţional de sănătate a primit o lovitură dură prin publicarea raportului Francis, care constată numeroase decese în spitalul din Stafford în perioada 2005–2009, ca urmare a neglijării pacienţilor de către personalul medical. Raportul precizează că în acest spital a existat „o lipsă de grijă, compasiune, umanitate şi lipsă de îndrumare“. Reacţia secretarului pentru sănătate, Jerem