Despre Câmpulung știm, în momentul de față, foarte puține lucruri. Acolo, până să fie jefuită sistematic de către directori, șefi de sindicate și dealeri, funcționa uzina ARO, care producea niște mașini de teren proaste și scumpe. Am înjurat îndelung atât mașinile, cât și pe cei care le vindeau atunci când, de exemplu, era să ardem ca niște vasluieni beți în mijlocul deșertului Sahara. Sau când am constatat că, în 10.000 de kilometri, mașina mea se alungise cu 10 centimetri. Iar poveștile despre ARO ar putea continua, aproape la nesfârșit, dar asta nu ajută pe nimeni.
Mai știm despre Câmpulung că a fost prezentat sumar într-un film de Tudor Giurgiu, în care o mână de sindicaliști vedeau salvarea uzinei și a orașului în propriile lor mâini, devenite instrument de colectare pentru o bancă de spermă. Și, poate, ar fi fost cazul să ne oprim aici cu vastele cunoștințe despre Câmpulung. Dar nu. Căci Primăria orașului nu ne lasă, arătându-ne că până și un oraș mic, aflat în moarte clinică, găsește puterea de a renaște, cheltuind bani, mulți, pentru revigorarea unui parc.
Da, știu, “Dezvoltarea infrastructurii turistice a Municipiului Câmpulung prin reabilitarea zonei istorice și de agrement Complex-Parc Kretzulescu” nu este doar despre un parc. Acolo sunt câteva clădiri vechi, niște copaci și niște străzi, deci nu este, așa cum s-ar putea crede, doar un parc. Dar sunt 24.778.656 de lei plus TVA destinați refacerii acestui lucru care nu e doar un parc. Și sunt atâția bani pentru că firma care a câștigat contractul a tras foarte în jos estimarea de preț, care inițial se învârtea la fix 41.305.872 de lei plus TVA. Cum realizezi niște lucrări pretinse de calitate la aproape jumătate din prețul inițial? Simplu: le încredințezi unei asocieri conduse de firma Grup Corint SRL din Alba Iulia, specializată în contracte cu statul și în distrugeri de monumente istoric
