Printre sintezele cu rost didactic, cea intitulată Curente, mișcări, grupări literare și artistice în secolul XX (Alba Iulia, Editura Aeternitas a Universității „1 decembrie 1918“, 2012, 158 p.), scrisă de criticul și istoricul literar – dublat de prozatorul și memorialistul – Constantin Cubleșan, răspunde nevoii de a cunoaște și înțelege cel mai recent veac, cel care încheie al doilea mileniu de istorie postchristică. Trebuie recunoscut: a fost un secol sfîșiat de contraste și antagonisme, de căutări disperate și de dezlănțuiri experimentale, iar luarea lui în discuție, sub raportul mișcărilor de idei generatoare de dinamici estetice, nu poate fi decît bine-venită. Ceea ce își propune autorul – cu modestie, dar și cu un anume orgoliu – este să treacă în revistă, dar și să ordoneze oarecum puzderia de forme colective de asociere în jurul unor programe, urmărindu-le atît geneza în universalitate, cît și metamorfozele românești ori măcar influența asupra spațiului nostru cultural. Aparent, o asemenea sarcină a fost ușurată de existența unor dicționare, enciclopedii și instrumente de lucru elaborate la temă (bibliografii, istorii literare). Dar atunci cînd este vorba despre surprinderea dinamicilor ideatice și artistice dintr-un perimetru temporal bine delimitat, chiar dacă nu îți propui în mod expres să stabilești topuri, să urmărești împletirea sau distingerea unor forme, tipuri de acțiune și de gîndire artistică de altele, înrudite sau nu, se adaugă o dificultate suplimentară. Nu este, la drept vorbind, simplu nici să decupezi din ansamblul indistinct descendența directă a simbolismului ori numai teritoriile avangardei artistice, darămite să urmărești, în paralel cu asemenea direcții de înaintare, și altele, cu aspirația de a nu pierde din vedere nimic din ceea ce a fost sau, în timp, a devenit o parte a patrimoniului cultural al umanității.
Înțeleasă
