Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) a modificat un act din 2011 în care se condiţiona ca toată producţia internă de gaze naturale să fie valorificată pe piaţa internă, creând, astfel, premisele pentru exportul „aurului albastru“.

Partea proastă este că măsura ar putea duce la exportul unei părţi din producţia realizată de Petrom, companie care a cerut constant acest lucru în ultimii patru ani. Momentan exportul nu este posibil la nivel tehnic, iar investiţiile necesare sunt de câteva zeci de milioane de euro. Legislaţia europeană cere statelor membre să asigure transport în ambele direcţii pentru creşterea siguranţei în aprovizionare.

Prevederea poate fi foarte dăunătoare pentru România, din moment ce în acest moment gazul de producţie internă costă 160 de dolari/1.000 de metri cubi, iar importurile realizate de la intermediarii Gazprom se fac la 420 de dolari/1.000 de metri cubi. Practic, orice moleculă de gaz exportată trebuie înlocuită în consum de importuri. În plus, până la finele anului va fi gata conducta Iaşi-Ungheni, care leagă România de Republica Moldova. Aceasta va avea o capacitate de 1,5 miliarde de metri cubi pe an. Moldova urmăreşte reducerea dependenţei de gazele ruseşti.

România s-a angajat să liberalizeze preţul gazelor, titulatură care ascunde scumpirea acestora. Tarifele vor creşte pentru populaţie de la mijlocul acestui an până în 2018. Industria trebuie să suporte mai repede scumpirea, respectivă până la 31 decembrie 2014. România importă acum o treime din cât consumă, iar producţia internă este realizată în proporţii egale de Petrom şi Romgaz.

Partea bună a acestui act este că România scapă de infringementul european. 

Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) a modificat un act din 2011 în care se condiţiona ca toată producţia internă de gaze naturale să