Pe data de 5 martie 2013 a avut loc Colocviul juridic al BNR care a avut ca temă „Consecinţele juridice generate de intrarea în vigoare a modificărilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori”.
Tema discuţiei a constituit-o: modificările Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între bănci şi consumatori.
Evenimentul a avut invitaţi de onoare, reprezentanţi ai băncilor, directori ai direcţiilor juridice din bănci, case de avocatură care apără băncile în litigii şi, undeva, spre coada listei, un reprezentant al ANPC.
Colocviu înseamnă conversaţie, convorbire, dialog, discuţie, dar la acest dialog privind clauzele abuzive din contractele bancare nu au fost invitat niciun reprezentant al asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor.
La ce bun sa fie invitaţi, câta vreme toţi distinşii participanţi la discuţie n-au făcut altceva decât să caute soluţii pentru a scăpa de dispoziţiile art. 12 si 13 din Legea 193/2000 şi să nu se aplice dispoziţia prin care asociaţiile de protecţie a consumatorilor ar putea chema bănci în judecată în litigii colective.
Am observat că Ministrul justiţiei si Guvernatorul BNR, deşi în fruntea listei de vorbitori, nu au onorat adunarea cu prezenţa. Oare de ce?
Ce s-a discutat? S-a discutat despre "reglementari împovărătoare pentru bănci", "impactul (asupra băncilor - sublinierea noastră) din punct de vedere contabil - băncile trebuie să constituie comisioane pentru creditele aflate în litigii", "dacă vor scade comisioanele, vor creşte dobânzile"; s-a afirmat chiar că "randamentul investiţiilor bancare este mai mic decât randamentul în alte domenii".
S-a vorbit despre „principiul neretroactivităţii” legii noi (în sensul că băncile nu doresc ca legea nouă să fie aplicată vechilor cont
