● Alexandru Muşina, Teoria şi practica literaturii, Editura Muzeul Literaturii Române, 2013.

„După mai bine de douăzeci de ani petrecuţi în cenacluri, am ajuns la concluzia că ceea ce-i deosebeşte pe adevăraţii scriitori de simplii veleitari nu e doar talentul, ci şi munca depusă, efortul pe care cel ce scrie e dispus să-l facă pentru a găsi cea mai adecvată expresie pentru ceea ce vrea să comunice. Veleitarii au în comun o idee: nimic mai uşor decît a face literatură... Din păcate, ideea că se poate face literatură fără nici un fel de cunoaştere a «meseriei» e mai răspîndită decît credem. Nimeni – sau aproape nimeni – nu-şi închipuie că, luînd o pensulă în mînă, gata, a ajuns pictor, nimeni nu are pretenţia că e muzician dacă şi-a cumpărat o vioară, însă majoritatea cred că ar putea scrie literatură, dacă ar vrea, dacă ar avea timp, chef etc.“, scrie Alexandru Muşina la începutul unui eseu, din 1989, intitulat chiar „Literatura ca meserie“. De altfel, Alexandru Muşina este primul scriitor de la noi care a ţinut un curs de scriere creatoare, şi nu e prima dată cînd face o pledoarie pentru ca acest tip de cursuri/ateliere să fie introduse în programele facultăţilor de filologie de la noi, ba chiar şi ca materie opţională la alte facultăţi sau licee. În acest volum compozit de eseistică (ce conţine şi un interviu şi un ciclu de poeme) pledoaria sa se bazează, în fond, pe pasiunea investită şi pe cunoaşterea acumulată în atîţia ani de literatură. Acum 24 de ani, Alexandru Muşina era de părere că meseria scrisului nu se învaţă nici la „Poşta redacţiei“ revistelor literare, nici în cenacluri şi, am putea adăuga acum, nici pe platformele literare online. Scrisul se învaţă citind, imitînd, experimentînd şi, eventual, fiind ucenic pe lîngă un maestru, această metodă luînd forma cursurilor de scriere creatoare ţinute de un scriitor. Care ar fi beneficiile? Dezvolta