Viorel Dinu, cel mai bun marcator al Universităţii Cluj, cu opt goluri înscrise, şi-a creionat portretul pentru cititorii ZIUA de CLUJ.
Cine e Viorel Dinu? Nici cei de la Universitatea Cluj nu ştiu prea bine. Pe site-ul oficial, la prezentarea atacantului, sunt trecute echipele la care a jucat un alt Viorel Dinu, un mijlocaş cu care golgeterul „Şepcilor roşii" a fost coleg la Snagov. „Nu suntem rude".
A intrat pe scenă târziu, la vârsta la care alţii, precum fostul său impresar Ilie Dumitrescu, renunţaseră la fotbal. Fotbalistul născut în aceeaşi zi cu Răducioiu, 17 martie, a atras atenţia datorită eleganţei cu care execută loviturile libere şi penalty-urile. Culmea e că în pregătiri s-a făcut de râs la fazele fixe, iar Claudiu Niculescu l-a ironizat nemilos: „Eşti praf!". „Stăteam cu Niculescu o jumătate de oră după antrenament. El trăgea doar în vinclu, loviturile mele ori nu ajungeau la poartă ori mergeau peste gard". Am cunoscut un om deschis, fascinat de minge şi de goluri şi „dependent de familie". L-am invitat pe atacantul care va împlini curând 33 de ani să se prezinte publicului. „U" e paşaportul său pentru memoria tribunei.
ZIUA de CLUJ: Când ai început fotbalul? Ai apărut de nicăieri în prima ligă.
Viorel Dinu: Am jucat primul meci de seniori în 1997 la Juventus Colentina, în Divizia C. Fotbalul l-am început la Şcoala Sportivă „Sfântul Pantelimon". Acolo am terminat liceul. Făceam patru ore pe zi de şcoală şi două ore de antrenament. Apoi am fost luat de Juventus, eram încă junior. Atunci am jucat la 17 ani în liga a treia. Am marcat 25 de goluri în acel an, am avut şi primul impresar, pe Ilie Dumitrescu. El se ocupa de mine, de Ogăraru, de Lincar. Avea fotbalişti buni, cred că eu eram cel mai slab dintre ei.
Ai jucat întotdeauna atacant sau al doilea vârf?
Al doilea vârf joc în ultima vreme, de când se foloseşte mai des
