La Editura „Muşatinia” din Roman a apărut ediţia a IV-a a Antologiei „Dor de dor de la Ipoteşti”, obârşia lui Eminescu. O antologie nouă şi consistentă cuprinzând proză, poezie, teatru şi plastică, sub coordonarea neobositului scriitor Marin Toma, care a adunat peste 50 de condeieri şi artişti plastici, ca un buchet de purpură cu arome îmbătătoare.
Cei şapte bistriţeni fixaţi aici alcătuiesc o grădină bogată a limbii române, cultivând sămânţa iubirii de strămoşi, de ţară şi de oameni, ce germinează printre primele simţiri literar-artistice ce rodesc în alint şi trezire sufletească.
Scriitorul Marin Toma este un călăuzitor al talentelor scriitoriceşti zămisliţi în spaţiul rural românesc, ce şi-au făcut muze din spiritul satului, trăiesc acolo, visează acolo, păstrând vie flacăra spiritualităţii ţăranului român.
La pagina 104, Menuţ Maximinian păşeşte pe calea pâinii, în satul de dincolo, în inima codrului, unde-l vedem pe Dumnezeu în alint, ce veghează la cele şapte pite, pentru fiecare zi din săptămână, pâine dată de holdele vieţii, strugurii sângele, iar noi, oamenii, credinţa şi nostalgia vremurilor copilăriei.
Aici şi-a găsit Menuţ drum de rugăciune până la calea strămoşilor, în tihna raiului cu poiana plină de cântece până la Poarta Sufletului.
La pagina 123, Gheorghe Mizgan, coborâtor de pe aceeaşi vale, din parcul dezmierdării, unde se intersectează cascada soarelui ca un omagiu adus bunei prietenii. Omul care scrie din recunoştinţa ce o datorează singurei izbânzi a omului – credinţa. Un scriitor ales care te primeşte în sufletul lui şi cu cât pătrundem mai adânc figura i se înalţă şi apare mai înconjurată de aureola strălucitoare a limbii române.
La pagina 162 şi-a făcut casă frumoasă colonelul din Corvineşti – Iulian Patca, care a iniţiat, la Cluj, în cadrul Ligii Scriitorilor, o mişcare de idei social-cul
