Vrâncenii, ca şi concetăţenii lor din toată ţara, au trăit vremuri deloc uşoare în anii deceniului ’80, în special în ultima sa parte, chiar dacă mulţi dintre ei nu au încetat să fie nostalgici după acele vremuri.

Cei care au trăit vremurile de dinainte de 1990 cu siguranţă că îşi aduc şi astăzi aminte cu tristeţe de sutele de ore petrecute la cozile de la alimentara, pentru a-şi procura produsele alimentare necesare traiului, de frigul pătrunzător din apartamente şi de alte umilinţe din acea perioadă neagră a României.

Nu ne-am propus ponegrim acea perioadă şi nici să facem o comparaţie cu vremurile de astăzi, când practic în magazine se găsesc de toate, dar marea majoritate a oamenilor sunt săraci, ci pur şi simplu ne dorim o readucere aminte a acelei perioade.

Cozile foamei

Criza alimentară s-a regăsit din plin şi înVrancea, deşi judeţul avea importante resurse alimentare. Cei care au trăit acele vremuri spun că poate cel mai deficitar compartiment alimentar era cel al lactatelor, deşi oraşul dispunea de o fabrică de industrializare a laptelui.

Cele mai multe din aceste produse lactate mergeau însă la export, iar populaţia suferea din acest punct de vedere şi primea produse în cantităţi limitate.

„De exemplu, dacă aveai doi sau trei copii, aveai importante probleme de aprovizionare. Astfel, la ora 1 sau 2 noaptea trebuia să te duci la centrul de care aparţineai, depuneai două sticle goale de lapte şi două borcănele de sana, te întorceai la 5 şi, dacă mai găseai acele sticle goale stăteai până la 7 dimineaţa când venea maşina cu lapte. Deci, aproape jumătate de noapte trebuia să ai grijă să-ţi rezolvi această importantă problemă gospodărească şi de sănătate”, ne-a declarat istoricul focşănean Cezar Cherciu.

Cartelă la pâine

Nu a existat cartelă în Focşani, doar pentru o perioadă foarte scurtă, de jumătate de an