Îmi amintesc şi astăzi automobilul alb, vechi şi prăfuit, care sosea din când în când prin satul nostru provocând larmă şi trezind curiozitatea îndreptăţită a celor mici.

Părinţii mei spuneau că au venit doctorii de la oraş cu caravana pentru a duce oamenii la raze. Rolul medicilor era să identifice noile cazuri de tuberculoză şi să le mai vorbească sătenilor despre cum pot combate boala. Vaccinarea ani-TBC devenise populară pentru toţi locuitorii. Asta era profilaxia, ca să-i spunem aşa. Oamenii poate că nici nu înţelegeau prea mult, dar ceea ce le rămânea în minte se concretiza într-un soi de frică, la urma urmei constructivă. Odinioară bătrânii povesteau despre rudele care muriseră măcinate de tuberculoză. Imaginea bunicului meu mergând agale prin parcul sanatoriului de la Bârnova (Iaşi) rămâne în acest context emblematică pentru miile de bolnavi care au fost învinşi de această boală. Un bătrân fragil, cu privirea ca o văpaie, şade pe o piatră şi priveşte parcă în gol… Nu aşteaptă nimic.

În luna martie, se sărbătoreşte Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei, o boală despre care încă vorbim în şoaptă, marginalizându-l poate pe cel suferind, însemnat oarecum cu fierul roşu al propriei neşanse. Este trist că şi astăzi se moare din pricina tuberculozei, dar trebuie subliniat, ori de câte ori avem şansa, că tuberculoza este vindecabilă, cu condiţia respectării tratamentului, nu întotdeauna uşor de suportat.

Crezi mereu că ţie nu ţi se poate întâmpla, dar este bine să te gândeşti şi să fii prudent. Ai grijă de tine, oricine ai fi, oricâţi bani şi speranţe ai avea. Boala, ştim cu toţii, nu are maniere şi este necruţătoare…