Cozile şi umilinţele erau binecunoscute şi în Bistriţa în perioada comunistă. Printre alimentele care se vindeau cu porţia se număra: zahărul, salamul sau uleiul. Cu toate acestea, cei ai mulţi dintre bistriţeni găseau metode să contracareze fenomenul fiind în floare „trocul”.
Municipiul Bistriţa era împărţit pe zone, fiecare revenindu-i câte o alimentară, care de multe ori era goală. Deşi numărul alimentelor care se puteau cumpăra cu porţia nu era mare, pe listă aflându-se uleiul, zahărul sau salamul cu soia, multe dintre produsele care împănzesc astăzi supermarket-urile reprezentau un vis frumos.
Bistriţenii îşi aduc aminte că, cu un an înainte de Revoluţie până şi pâinea, se putea cumpăra doar cu porţia, la cozi stându-se în medie o jumătate de ora sau o oră în funcţie de produse.
Produsele cele mai accesibile erau băuturile alcoolice sau hainele care se găseau destul de uşor. Singura „interdicţie” când venea vorba de băuturile alcoolice viza orarul, fiind interzisă comercializarea alcoolului mai devreme de 10:00 dimineaţa.
Produsele care duceau la apariţia cozilor kilometrice erau ţigările, numărul tutungeriilor din oraş putând fi numărat pe degetele de la o mână. Cele mai accesibile ţigări erau Carpaţi fără filtru, la sortimente mai „fine” precum BT-ul având accesul doar străinii la puţinele shop-uri care le erau dedicate.
Un astfel de shop era situat în incinta Hotelului Coroana de Aur, iar altul în Pasul Tihuţa la Hotel Castel Dracula. Singurii care puteau achiziţiona produse din astfel de shop-uri erau străinii, românii fiind închişi pe loc dacă erau prinşi cu valută.
Aici intervenea mica înţelegere, cei mai mulţi dintre bistriţeni făcând trocuri cu angajaţii shop-urilor pentru a pune mâna pe produse mai de calitate. Vânate erau hainele de piele care se găseau doar în shop-uri.
Tot p
