Orice film, orice spectacol de teatru, orice tablou, orice carte, naşte întrebări. Ele pun stăpanire pe noi şi ne transformă. Nu am văzut filmul “Poziţia copilului,” dar abia aştept să-l vad.

Presupun că atunci când există o unanimitate de păreri, este vorba de o victorie. Am citit déjà in toate publicaţiile care au apărut, ceea ce declară autorul filmului în privinţa scenariului, dar mai ales in privinţa relaţiei cu mama lui..Mi-ar plăcea să aud ce declară mama cea adevărată, despre relaţia cu fiul ei.

Am jucat în Comedia Erorilor de Shakespeare, şi de comun acord cu Alexandru Dabija, regizorul spectacolului, am lucrat la traducerea replicilor mele. Emilia, o mamă care îşi pierduse fii şi soţul într-un naufragiu, cand îi regaseşte face o declaratie splendidă pe care numai o mamă o poate face copiilor ei: „treizeci si trei de ani v-am tot născut copiii mei,şi nici acum eu n-am scăpat de chin.”În textul celor doi traducători, Ion Frunzetti si Dan Duţescu,replica Emiliei la întâlnirea cu copiii ei, suna aşa:”Sunt treizeci şi trei de ani de cand ma chinui că v-am pierdut feciorii mei”,o imagine destul de puternică.

Posibilitatea de a mă afla într-o asemenea situaţie,să îmi pierd copiii şi să nu –i mai văd niciodată ,mi s-a părut atat de îngrozitoare, încât pe loc am schimbat verbul „pierdut” cu „născut”.Aveam nevoie de o imagine mai puternică ..şi întradevăr m-a ajutat enorm. Orice naştere este un chin...care nu reprezintă doar naşterea în sine ,ci în cazul de faţă,toţi cei treizeci şi trei de ani de cand Emilia devenită între timp,stareţă la Efes, îşi caută copiii..Este un lucru ştiut că grijile unei mame legate de copiii ei, nu se sfârşesc decat odată cu moartea.

Pentru mame nu există spaţiu:o adevărată mamă presimte si îşi vede copilul dela un pol la altul al pămantului { Balzac}

O mamă îndură cu resemnare cele mai mari dureri pentru cop