”Bună ziua, suntem de la banca… Ne spuneți, vă rog, data d-voastră de naștere?” Așa sună întrebarea STAS a roboțeilor cu carte de identitate care se ocupă de recuperarea ratelor clienților. O procedură absolut stupidă menită, teoretic, să ofere garanții băncii că operatorul vorbește cu titularul contului în care ar fi trebuit depusă rata. Presupunând că nu e chiar persoana căutată, cea care răspunde la numărul de telefon la care a sunat banca are toate șansele să cunoască și data de naștere a celui care, teoretic, ar fi trebuit să răspundă la telefon. Practic, nu există nicio garanție că angajatul băncii nu va oferi date confidențiale altei persoane decât celei care e titularul contului. Singura asigurare e pentru bancă – în eventualitatea unui proces va avea câștig de cauză. În fapt, aceste apeluri telefonice cotidene către cei care au intrat în întârziere cu plata ratelor nu rezolvă ceva. Oamenii nu ”uită” că au de plătit rate, ci intră în întârziere, pur și simplu, pentru că nu au bani. De ce nu au bani e un lucru care nu-i interesează pe bancheri. Prea puțin contează (pentru bancă) că, la rândul lui, datornicul are restanțe de încasat (salarii, venituri din drepturi de autor, facturi – în cazul micilor întreprinzători – etc.). Doar că datornicul nu are resurse să-l sune zilnic pe cel care îi datorează bani pentru a-i recupera. Mai mult, riscă să-și piardă locul de muncă, sursa de venituri (în cazul contractelor de drepturi de autor) sau clienții (în cazul micilor întreprinzători) dacă devine prea ”agasant” cu pretențiile de a fi plătit la timp, conform contractelor. Banca își permite să plătească oameni și facturile telefonice pentru a face asta.
Personal, după aproape o lună de apeluri telefonice zilnice – în care am refuzat să ”comunic” data de naștere -, unul dintre operatori s-a arătat, într-un final, interesat de ce nu o fac. I-am explicat faptul c
