Hegel socotea cultura drept fruct al libertății spiritului și spațiu al libertății. Nu există vreo cauzalitate naturală care să ducă la cultură, aceasta reprezentând rezultatul libertăților asumate de oameni. Ei crează un regn al operelor spirituale, peste cel al naturii. Dar acolo unde este libertate, se poate vorbi și de răspundere. Asupra acesteia mă concentrez în intervenția de față.

Răspunderea culturii este pe măsura dificultăților vieții umane. Ne dăm seama de magnitudinea acestora parcurgând literatura diagnozelor date societăților europene actuale. De aceea, voi incepe cu preluarea rezultatelor acestei literaturi (I), pentru ca, în continuare, să abordez ponderea culturii în geneza modernității (II) și „cotitura culturală" din societățile contemporane (III), să înaintez, apoi, examinând ideologia dominantă în cultura de astăzi(IV) și criza din România (V), pentru a încheia cu răspunsul la întrebarea : ce are de făcut acum cultura noastră? (VI).

Înțeleg prin cultură ansamblul compus din idei filosofice și teologice, simboluri artistice, teorii științifice și programe ideologice, precum și din încorporarea acestora în instituții, tehnologii, comportamente. Cultura este întregul constituit din idei, imagini, expresii de trăiri și căutării sensului, dar și din obiectivarea acestora în viața comunităților. Iar dacă este vorba de cadrul pe care-l iau ca referință, cel european, atunci apăr susținerea că ceea ce numim cultură europeană s-a specificat în raport cu alte culturi pe câteva planuri: competență tehnică, comportament economic, capacitate administrativă, acțiune politică, cultură spirituală.

Mai exact spus, cultura europeană este știință nomologică capabilă de aplicații tehnice, comportament economic ghidat de principiul randamentului, administrație ce trece examenul eficienței, voință politică formată în urma dezbaterii pu