Unde se află froniera de vest a Uniunii Europene ? Se află la graniţa de est a Ungariei, acolo unde termină Spaţiul Schengen, se află la limita estică a Romîniei, stat membru UE şi NATO dar nu şi în Schengen ?

Avea oare intenţia (fie şi ca proiect pe termen lung) să se mute cumva mai departe, odată cu introducerea treptată în sistemul de acorduri europene a ţărilor din Parteneriatul Estic : Armenia, Azebajian, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina ?

Din punctul de vedere al raţionamentelor geo-politice şi de securitate privind rearanjarea spaţiilor de putere după căderea Cortinei de Fier, un răspuns era esenţial. Nu era vorba numai de a crea şi solidifica un nou raport de putere şi de a desena noua Europă, vector destinat să devină unul dintre marii actori ai noii ordini mondiale.

Trebuia să se identifice şi să se marcheze, chiar dacă nu oficial şi niciodată folosind această denumire totalmente incorectă politic, zona tampon de securitate socială, economică şi politică între UE şi Federaţia Rusă.

Imediat după prăbuşirea imeperiului comunist, noi ne-am găsit în această zonă, supuşi unor presiuni şi încercări de destabilizare enorme, până la intrarea în NATO şi UE. Zona-tampona s-a mutat apoi cu o ţară mai spre est, iar logica profundă a construcţiei Parteneriatului Estic a fost de a consolida dimensiunea europeană incipientă din “următoarele ţări de graniţă”, cele cinci mai sus menţionate. Cu un entuziam susţinut de succesul iniţial al “revoluţiilor portocalii” din unele din aceste ţări, liderii europeni s-au bazat pe modelele teoretice propuse de unii analişti politici care vedeau deja un drum irevocabil şi chiar descriau Parteneriatul Estic ca un fel de anticameră sui generis pentru un ipotetic nou val al extinderii UE.

Trezirea la realitate a fost treptată, dar destul de dură pe măsură ce duşurile reci se succedau, venind mai întâi din