Judeţul Olt, chiar dacă “l-a dat ţării” pe Nicolae Ceauşescu, cel care a condus Republica Socialistă România timp de 22 ani, a avut o soartă similară cu celelalte judeţe ai căror locuitori au dus o viaţă plină de lipsuri. Cu toate acestea, imaginea marilor magazine universale amplasate în centrul oraşelor mai importante, “alimentările” cu inerentele lor cozi la orice fel de produse, nu au dispărut nici în prezent din memoria românilor.

În municipiul Slatina, capitala judeţului Olt, anii şi lipsurile de dinainte de Evenimentele din Decembrie 1989 sunt încă foarte prezente în memoria locuitorilor de peste 32-34 de ani. Cozile la alimente - de la banala pâine, ouă, ulei, pui, lapte, şerbet sau smântână, şi până la rarisimile banane, portocale sau lămâi, nu au dispărut defel din amintirile slătinenilor.

Aproximativ 15 “Alimentări” – cum erau numite magazinele unde se vindeau diverse produse alimentare – existau în municipiu înainte de 1989, toate amplasate în puncte-cheie ale oraşului. Teoretic, aici ar fi trebuit să găseşti tot ce doreai în domeniul alimentelor şi aveau obligatoriu anexate şi un “Aprozar” de unde, tot teoretic, ar fi trebuit să găseşti tot felul de fructe. În realitate, cel puţin la Slatina, în alimentări găseai doar câteva categorii de produse, precum pâine (3 lei), mazăre la borcan de 400/800 grame, compoturi, conserve (de peşte – 3,25 lei), ghiveci de legume, castraveţi la borcan, marmeladă, eugenii (75 bani/buc.) ş.a. Legumele şi fructele erau mai numeroase deoarece alimentările erau aprovizionate periodic prin politica de stat de atunci. Fumătorii erau o categorie privilegiată deoarece aveau ţigări la discreţie – Carpaţi (3,15 lei), Mărăşeşti (1,75 lei) sau Naţional. În rest, pentru toate celelalte produse trebuie să stai la coadăm un lucru devenit banal în epoca ceauşistă.

Pâinea la alimentările din Slatina, doar pe cartelă şi do