DRUM BUN, OVIDIU!
ADIO A trãit cu pasiune, cu demnitate si cu o rarã discretie. A plecat de pe aceastã lume firesc, înconjurat de sute de oameni care l-au iubit. O mare de lacrimi i-a netezit drumul cãtre Eternitate procurorului Ovidiu Berinde. Nimeni si nimic nu îi poate consola acum pe pãrinti, pe cei dragi sufletului sãu. Poate doar gândul cã Ovidiu îi ocroteste de Sus.
Nimic nu e mai dureros pentru un pãrinte, decât sã îsi îngroape propriul copil, asa cum nimic nu e mai dureros pentru un copil decât sã-si piardã pãrintele atunci când are mai multã nevoie de el. Ce poate fi mai dureros pentru un om, decât sã-si piardã prietenul înainte sã-i spunã cât de mult înseamnã pentru el?! Ovidiu Berinde s-a grãbit sã pãrãseascã aceastã lume fãrã sã stie cât de mult a fost iubit. Pierderea sa a îngenunghiat însã întreaga comunitate, asa cã timp de douã zile la rând, sute de vasluieni, cunoscuti sau oameni simpli de pe stradã s-au adunat tãcuti la cãpãtâiul sãu. L-au acoperit cu lacrimi si flori si s-au rugat pentru odihna sufletului sãu. În sicriu, alãturi de pãlãria sa, cu inima bucãti, mama i-a asezat un clop mândru de osan. Ovidiu Berinde s-a nãscut în Maramures, în 1965, dar a trãit toatã viata ca un moldovean adevãrat. La despãrtire, moldovenii l-au îmbrãtisat ca pe un frate si i-au spus, prin glasul pãrintelui duhovnic Bãdãrãu, “Jos pãlãria, domnule procuror!”. În bisericã, un cuvânt emotionant a avut prim procurorul Parchetului de pe lângã Tribunalul Vaslui, Elena Silvia Bejenariu, care a reusit sã surprindã în vorbe putine un destin urias. “Luminos si dramatic! Domnul Ovidiu Berinde a plecat sã se alature celor care, de la o vreme, se duc si ne lasã pe noi mai sãraci. A plecat spre un liman luminos, luând cu sine toate ipostazele în care sufletul lui nobil si generos a ars viu si neostoit. A plecat Ovidiu fiul, tatãl, sotul, fratele, Ovidiu priet
