Victor Ponta a pus piciorul in prag. Ii anunta pe posesorii certificatelor de revolutionar ca nu va mai plati. Pana cand? Pana cand numarul acestora nu va deveni rezonabil. Dar ce inseamna rezonabil? Si cine ar putea sa faca operatiunea de scadere? Unde este dreptatea si unde este nedreptatea in aceasta istorie atat de controversata?
Nu fac decat sa-mi exprim un punct de vedere propriu in raport cu decizia Guvernului. E adevarat, un punct de vedere bazat pe propria mea experienta legata de aceasta tema. In 1989, este o realitate, s-a tras in oameni. Inainte de 22 decembrie, inainte deci de fuga lui Ceausescu, a existat un numar de victime. Morti si raniti. In special la Timisoara si Bucuresti. Dupa data de 22 decembrie ’89, au murit inca 1.000 de oameni. Acestia sunt victimele nebuniei cu asa-zisii teroristi. Si, evident, altii au fost raniti. Au trecut de atunci 23 de ani. Intre timp, in mod natural, unii dintre cei care au primit diplome de revolutionar – in sensul larg al termenului, incluzand, deci, raniti sau rude ale victimelor – s-au prapadit. Altii traiesc. Si multi dintre ei, ma refer la cei care au fost raniti, nu mai pot munci sau au capacitatea de munca redusa. E drept ca acestia sa nu mai primeasca ajutoare de la stat?
Este nedrept. Pentru ca, in definitiv, acesti oameni au fost, intr-o forma sau alta, carnea de tun a unei lovituri de stat care, in timp, s-a transformat in revolutie si care, tot in timp, ne-a adus mai multa libertate, mai multa democratie si mai multa speranta. Dar cum de s-a ajuns ca, de la sub 2.000 de victime, sa avem astazi zeci de mii de persoane cu diplome de revolutionar? Cum de a fost posibil ca cele mai multe certificate de acest fel sa fie dobandite nu imediat dupa producerea evenimentelor, ci ani buni mai tarziu?
Daca, pentru unii, participarea la evenimentele din decembrie a fost un gest de eroism, o dovad
