Expertul în energie electrică şi termică Jean Constantinescu, fost preşedinte al ANRE, a declarat pentru cotidianul.ro că facilităţile hidro, menţinute în proprietatea statului, pot genera creştere economică şi multe locuri de muncă, adăugând că preţul maxim şi numărul de certificate verzi nu au fost stabilite pe baza unei analize cost-beneficiu, existând astfel riscul unei creşteri de preţ angro.
Este un moment prielnic pentru România să vândă o parte din acţiunile Hidroelectrica, CE Oltenia, Electrica şi CE Hunedoara?
Programul pe anul trecut prevedea listarea a 10-15% din acţiunile Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica. Până acum, niciun oficial nu se manifestase deschis pentru privatizarea Hidroelectrica. Şi era firesc, atâta vreme cât (a) amenajările hidro pot asigura multiple alte servicii de interes public şi (b) sunt amortizate sub aspect contabil, adică evaluate la valori derizorii. O procedură “deşteaptă” de privatizare le va duce uşor la preţuri de 10 ori mai mici decât valoarea lor reală. Menţinute în proprietatea statului, facilităţile hidro se pot dezvolta în continuare, generând creştere economică în zone cu probleme şi multe locuri de muncă.
Şi totuşi, cine şi-ar fi putut imagina că cea mai bună companie a statului este declarată în incapacitate de plată? Refinanţarea n-ar fi trebuit să constituie o problemă pentru o societate care poate să vândă anual energie şi servicii de peste 3 miliarde lei, la un profit brut de peste 1 miliard de lei. Chiar şi în condiţii de rambursări pe termen scurt de 2,6 miliarde de lei pentru credite angajate defectuos. Nu putea fi vorba nici de incapacitate de plată şi nici de ineficienţă operaţională severă.
“Politicienii nu au dorit nicicând reforma guvernanţei corporatiste de stat, fără de care reforma în energie e practic paralizată”
Atunci ce nu a mers bine?
Pur şi sim