Un program extrem de dens îi aşteaptă pe scriitorii români invitaţi la ediţia de anul acesta a Salonului de Carte de la Paris. Sînt prevăzute în jur de şaptezeci de evenimente, incluzînd întîlniri, dezbateri, prezentări de carte, lecturi şi, bineînţeles, momente cînd autorii vor acorda autografe. Lista acestor evenimente poate fi consultată pe site-ul oficial al Centrului Naţional al Cărţii din Franţa (Centre National du Livre) şi prefigurează, de fapt, un fel de radiografie totală a României. Institutul Cultural Român a găsit un logo extrem de inspirat pentru a rezuma această prezenţă a literaturii române cu statut de invitat de onoare la actuala ediţie a Salonului de Carte de la Paris: „La Roumanie se livre“. Un joc de cuvinte care nu poate decît să onoreze francofilia românească. Cînd este folosit ca substantiv, cuvîntul „livre“ înseamnă carte. Ca verb reflexiv, însă, el are mai multe conotaţii: a se da (sau chiar a se preda), precum şi a se deschide. În franceză, „se livrer à la justice“ înseamnă a se preda în mîna justiţiei. „Se livrer sans retenu à la joie“ înseamnă însă a se bucura fără reţinere. Iar „se livrer à son sport favorit“ însemnă a se consacra sportului său favorit. Expresia „se faire livrer un panier de figues“ vrea să spună „i s-a livrat un platou de smochine“. După cum putem observa, limba română a împrumutat din franceză verbul „a livra“ doar în sens restrictiv, cel legat de livrare sau predare de mărfuri sau prestare de servicii. Există însă în franceză şi varianta nereflexivă a verbului „livrer“. Francezii spun, de exemplu: „Le roi livre une terrible bataille“, ceea ce înseamnă: „Regele se angajează într-o teribilă bătălie“.

Am enumerat toate aceste sensuri ale cuvîntului „livre“ pentru că, efectiv, România, la acest Salon de Carte, va fi decorticată pe toate feţele şi va fi prezentă, de fapt, sub lumina reflectoarelor cu toate pr