Am ascultat de trei-patru ori declaraţia dlui ministru de Externe Titus Corlăţean, ca să înţeleg ce-a vrut să zică. Am pretenţia că pricep limba română, cu sintaxa ei cu tot. A fost întrebat cum comentează anunţul ministrului de Interne al Germaniei că se va opune intrării României în Spaţiul Schengen şi a zis aşa, citez: „Nu ne surprinde declaraţia ministrului de Interne din Germania, dar nu voi spune niciodată Germania, ci o parte a guvernului german, creştin-democrată, PPE, din care şi PDL-ul face parte.“ Care va să zică, ne-am scos: în timp ce la noi e în opoziţie şi în cădere liberă, PDL-ul – conform sintaxei personale a dlui ministru Corlăţean – „face parte dintr-o parte“ a guvernului german!
DE ACELASI AUTOR "Constat o efervescenţă a inteligenţei tinere..." Încredere în forţa individului Există în continuare o mare densitate de talente native... Deschiderea către diversitate se face privind dinspre o anumită cultură Dar nu despre erorile de exprimare este vorba, oricît de involuntar-expresive ar fi ele, ci despre revenirea bîzdîcului în chestiunile de politică europeană. Ministrul nostru de Externe mai spusese, cu inabilitate – de ce-o fi aşa de greu pentru nişte politicieni ca ai noştri, disperaţi să „aibă imagine bună“, să înveţe să se exprime clar şi la obiect? – că, dacă România nu este primită în Schengen, atunci „nu mai e interesată“ şi „putem să trăim în continuare fără Schengen“. După care preşedintele Băsescu a dat un comunicat că nu-i aşa, premierul Ponta a scăldat-o, iar dl Corlăţean a revenit spunînd că ba da, ne interesează problema Schengen, dar trebuie „să ne batem cu demnitate“ pentru asta. De fapt, primirea în Spaţiul Schengen a devenit încă un subiect de dispută internă şi cam atît. Sigur că ar fi important să ne luăm şi piatra asta de pe inimă, sigur că ar însemna costuri mai mici şi timp cîştigat pentru transportatorii de mărfuri
