Este deja evident pentru toţi angajaţii Complexului Oltenia, dar şi pentru firmele partenere, că situaţia mineritului şi energiei din zonă este scăpată din mână. Complexul are o conducere mult mai preocupată să concentreze puterea în mâna a zece oameni cu interese comune, dar nu comune cu mineritul şi energia.

Prima mare problemă a complexului este tensiunea care domneşte în rândul angajaţilor. Oamenii se tem că în cel mult două luni nu vor mai fi bani de salarii, dacă lucrurile continuă ca până acum. Mii de salariaţi îşi cer primele de concedii la început de an, de teamă că la vară vor fi trimişi în fără plată. Poate situaţia nu este chiar aşa de gravă, dar temerea există, iar comunicarea conducerii cu salariaţii este foarte proastă.

A doua problemă este lipsa pieţei pentru cărbune. Regia de Apă Grea de la Severin are trei mii de miliarde vechi datorie la complex. Sunt surse care vorbesc de o iminentă închidere a regiei, altele care spun că va intra în administrare specială. Pentru Complexul Oltenia, variantele sunt să livreze în continuare cărbune fără să încaseze contravaloarea sau să nu mai producă. Şi într-un caz, şi în celălalt, este rău. La fel, CET Govora, a primit cărbune la ordin politic, pentru a alimenta Oltchim cu energie în campania electorală. Banii nu au ajuns la complex şi nici nu vor ajunge. Două găuri negre, care trebuie acoperite din partea profitabilă a complexului Oltenia, dar care dacă vor fi închise, aduc mii de concedieri.

A treia problemă este legată de proasta conducere a complexului. Poate că Laurenţiu Ciurel este cel mai bun produs al PSD în domeniu, dar şi el, ca şi Bălăşoiu înaintea lui, nu poate să privească această companie în ansamblul ei. Bălăşoiu a tras cu Craiova, Ciurel trage cu Rovinari. Ce câştigă Ciurel dacă închide mereu grupurile de la Craiova şi lucrează în blană la Rovinari? Ce vrea să demonstreze? Pent