Cozile interminabile la alimente, frigul din locuinţe, energia electrică cu porţia sunt lucruri pe care severinenii nu le pot uita cu uşurinţă.

Anii petrecuţi în comunism, în mod deosebit cei după 1980 au fost cumpliţi. În magazinele alimentare din Drobeta-Turnu-Severin bătea vântul. Nu vedeai pe rafturi decât cutii cu creveţi, conserve de legume, halva învelită în hârtie pătată de ulei şi peşte. Cei care reuşeau să prindă într-o zi pâine albă erau fericiţi pentru că în general se vindea doar pâine neagră şi ... pe cartelă. După calculele comuniştilor, pentru o persoană era de ajuns o jumătate de pâine, nici mai mult nici mai puţin, aşa că dacă, de exemplu, o familie număra 4 persoane, putea să cumpere într-o zi 2 pâini. Unul din membrii familiei se prezenta la magazinul alimentar, musai cu cartela la el, şi abia după ce arăta acest document i se vindea pâinea. Vânzătorul bifa cu pixul pe ziua respectivă, ca nu cumva cumpărătorul să mai vină o dată să ia pâine. Şi zahărul, făina şi uleiul se vindeau tot pe cartelă, câte un kilogram/litru de persoană într-o lună.

Era o luptă continuă, un stres pentru procurarea unui carton de ouă, a unei bucăţi de carne, chiar şi pentru hârtia igienică sau punga de vată. Nu este severinean care să nu-şi amintească de celebrii „adidaşi”, adică picioarele porc ori de „fraţii petreuş” nişte pui ariciţi, din care nu alegeai mare lucru. Era o luptă chiar şi pentru o butelie cu gaz. „Înainte de Crăciun sau de Moş Gerilă cum se spunea atunci, îmi amintesc că luam pe cartelă un kilogram de portocale, o jumătate de kilogram de bomboane de pom şi vreo 3-4 ciocolate chinezeşti, de acelea cu peştişori pe ambalaj”, spune Ionela Duţoniu din Turnu Severin.

Doamna Petrescu îşi aminteşte şi acum nopţile petrecute la coada pentru încărcatul unei butelii cu gaz: „Puneam de cu seara câte un bolovan şi plasa, ca să nu ne încurcăm. Aveam