Cozi nesfârşite pentru o bucată de carne, laptele, ouăle şi brânza la raţie, frigul din dormitor, bezna din sufragerie, propaganda de pe micile ecrane, toate sunt doar câteva din sfidările de zi cu care oamenii au ajuns să se obişnuiască în anii 1980. Deşi era capitala ţării, nici bucureştenii nu au scăpat de sfidarea comunistă.

Existau şi pieţe considerate a fi mai „bogate” în Bucureşti, printre ele erau şi Piaţa Amzei sau Piaţa Matache, oamenii credeau că acestea sunt mai bine aprovizionate. Apoi existau pieţele clasice Piaţa Obor sau Piaţa Progresul.

Potrivit istoricilor, practica era în felul următor: unii se împrieteneau cu gestionarii de la măcelărie cu care comunicau periodic. Când se afla că vine marfă, toată lumea sărea pe acel magazin. Cine era mai liber, şi de obicei erau pensionarii cei care formau cozile, se alinia la coadă. Erau însă şi unii oameni care plecau de la serviciu ca să prindă carne.

Toate se legau, o umilinţă o aducea pe cealaltă. Cum aglomeraţia era mare şi cozile foarte lungi, unii oameni rugau pe cel din faţa lui să păstreze locul, dar când se întorcea apăreau certurile. Alteori, măcelarul sau vânzătorul urla la clienţi.

Datoriile şi alimentaţia sănătoasă

Problemele cu alimentaţia au apărut la începutul anilor 1980, atunci când Ceauşescu a hotărât că România trebuie să scape de datoriile externe. Dictatorul a profitat, de asemenea, de un plan de alimentaţie raţională construit chiar de medicul său personal, Iulian Mincu.

”Alimentaţia Ştiinţific-Raţională, de asta s-a folosit Ceauşescu, în opinia lui poporul trebuia să mănânce sănătos şi cât mai vegetal, ceea ce nu era un lucru rău, doar că era doar un pretext, oamenii nu mai găseau nimic pe tejgheaua magazinelor”, explică istoricul Dan Falcan.

Legenda „uite-i şi pe şobolanii ăştia”

Cei care au prins din plin umilinţa anilor 1980 nu vor uita