Se pare că mai există speranţă într-o lume pe care, până de curând, o vedeam într-un gri închis. În urmă cu trei zile am asistat, impresionată şi fără cuvinte, la unul dintre cele mai pline de sinceritate momente de care am avut parte vreodată. Sute de suflete s-au unit într-unul pentru o seară. E minunat să fii martor la bunătatea şi dorinţa de a face bine a unor oameni care nu au cerut nimic în schimbul gestului lor.

Elevi, părinţi, sportivi, profesori şi câţiva oameni cu însemnătate politică pentru judeţ au spus „Da” atunci când li s-a întins mâna pentru o fărâmă de viaţă. Au spus „Da”, s-au mobilizat uimitor de repede şi de eficient, iar rezultatat a fost de-a dreptul impresionant.

Ceea ce s-a întâmplat luni seara la Sala Sporturilor din Târgu Jiu şi la meciul Pandurii – Vaslui, a fost dovada că mai putem spera la lucruri frumoase, dovada că, într-o societate în care ne-am obişnuit să vedem doar crime, violuri, furturi, adolescenţii pentru care totul se rezumă la alcool, ţigări şi maşini puternice, există şi „excepţii excepţionale”, există nişte copii minunaţi pentru care viaţa micuţei Lidia a fost mult mai importantă decât orice altă activitate tipic adolescentină cu care şi-ar fi putut umple timpul liber, există nişte oameni care, cu o plăcere imensă, vizibilă pe faţa lor, au luat parte la evenimentele desfăşurate luni seara, dedicate Lidiei Drăghescu, oameni care au donat din puţinul lor pentru a o ajuta pe fetiţa pentru care copilăria a rezultat a fi cu totul alta decât ceea ce ar trebui să fie: o copilărie dureroasă, în care zâmbetele sunt rare, iar durerea permanentă.

Micuţa cu ochi albaştrii s-a dovedit a fi exact ceea ce ne trebuia pentru a reveni cu picioarele pe Pământ şi pentru a reintra în contact cu partea umană din noi. Un demers care iniţial părea aproape imposibil de realizat, a devenit cu ajutorul unor oameni minunaţi (printre