Înflorirea fără precedent a ocupaţiei de "sfătuitor" spune mult despre lumea în care trăim! Despre ruptura radicală dintre cei care decid în problemele comunităţilor şi ale societăţilor umane şi cei care, de bine de rău, au adunat măcar o brumă de cunoaştere sistematică, ştiinţifică, asupra unui domeniu. De la activitatea fizică, la cea mentală, de la carieră, la dietă, de la îm­brăcăminte, la inves­tiţii, de la gestiunea crizelor, la politica mondială şi de acolo la salvarea lumii de sărăcie, boli, deşeuri, conflicte, războaie etc., nu există domeniu al intereseului şi al activităţii umane în care sfătuitorii de profesie să nu se fi instalat cu depline drepturi în cetate dar, mai ales, pentru a mînca o pîine albă, cu efort puţin şi riscuri încă şi mai puţine. Dincolo de calificările profesionale ale celor care se vîntură prin această ocupaţie, nu de puţine ori îndoielnice, de calităţile lor morale, mai degrabă lipsa lor, de capacităţile intelectuale de la care se aşteaptă, adesea în van, producerea soluţiilor, problema cu această "nouă clasă" ("nouă castă"!) este gradul redus, spre nul, de control pe care beneficiarii sfaturilor îl au asupra celor de la care vin. Şi, niciodată pe gratis, ci pe bani mulţi, chiar foarte mulţi! Cît despre cercul larg al celor asupra cărora se revarsă consecinţele sfaturilor "sfătuitorilor de profesie", uneori milioane de oameni, aceştia chiar sunt în poziţia de cobai de laborator! Ţinuţi în cuşti, adăpaţi şi hrăniţi cît să nu moară de azi pe mîine, supuşi tratamentului care trebuie studiat, fără nicio preocuapare pentru consecinţe, iar după aceea, analizaţi! Vii sau morţi, după caz! Toate aceste gînduri s-au năpustit asupra mea ca un tsunami de îndată ce m-am cufundat în lectura ultimului succes de librărie şi de idei al lui Jeffrey Sachs: "Preţul civilizaţiei. Retrezirea la viaţă a virtuţilor şi a prosperităţii după căderea economică"