De mai multă vreme, anumite discipline lingvistice (de exemplu, analiza critică a discursului) se ocupă de selecţia – adesea inconştientă – a cuvintelor şi a structurilor gramaticale prin care sînt descrise în discursul public evenimente importante sau întîmplări cotidiene: într-un mod doar aparent neutru, în realitate partizan şi deviant. Relatările jurnalistice conţin adesea filtrări subiective, părtinitoare, mai mult sau mai puţin subtile. Pentru a surprinde lipsa de obiectivitate din presa românească nu e nevoie, de cele mai multe ori, de analize de detaliu şi de interpretări de fineţe; poziţionarea este evidentă, atît în editoriale (în care acuzaţiile la adresa adversarilor sînt dure şi lipsite de echivoc), cît şi în ştiri (unde numeroase etichete lămuritoare, moralizatoare, însoţesc descrierea personajelor şi a acţiunilor). Devierile subiective de la norma etică şi raţională a măsurii egale trec neobservate atunci cînd confirmă prejudecăţile şi preferinţele publicului sau cînd nu ating zone sensibile ale polarizării politice.
DE ACELASI AUTOR Huzur / "Timp cînd n-ai nevoie să munceşti şi eşti fericit" Opinologi, părerişti, părerologi Eu şi scalpul meu... Humus În relatarea accidentelor, stilul jurnalistic obişnuieşte să dramatizeze, să exagereze, dintr-o transparentă dorinţă de captare a atenţiei. Reprezentanţii poliţiei folosesc adesea, pentru a descrie faptele şi pe participanţii la ele, verbul a implica: cu adevărat neutru, pentru că nu acuză, nu stabileşte vinovăţii înainte de terminarea cercetărilor. Ştirea transmisă de televiziuni şi ziare nu se mulţumeşte de obicei cu atît, pentru că are nevoie de scenarii violente, cu agresori şi victime: cutare a lovit, a accidentat, a spulberat... Am semnalat altădată clişeizarea verbului a spulbera în descrierea accidentelor rutiere; constat acum că autorii articolelor încep să simtă o anume nevoie de dif
