Cu umor şi argumente, băieţii de la FreeStay pun la colţ Eurovisionul, analizând minusurile concursului ce-şi va alege câştigătorul sâmbătă, pe 9 martie. Deşi critici, interpreţii piesei „Criminal Mind“ au şi câţiva favoriţi care i-au convins că-şi merită locul pe scenă.
Anul acesta, la Eurovision, s-au iscat câteva conflicte.
Şerban Niculae: Pe forumul Eurovision România, am fost întrebaţi ce anume ne face pe noi să merităm să reprezentăm România la Malmo. O chestie pe care am observat-o la colegii noştri din concurs este faptul că toţi se bazează pe alte lucruri decât muzica, se bazează pe imagine, pe cât de des apar la televizor sau în presa de scandal, cine îi susţine ş.a.m.d. Contează foarte mult să aduci la Eurovision un nume deja cunoscut, eventual şi de afară, că nimeni nu-i profet în ţara lui. Noi, spre deosebire de restul, ne bazăm pe ceea ce ştim să facem. Îmi îngădui să zic, chiar cu o uşoară notă de aroganţă, că ştim să facem bine ceea ce ştim să facem, adică să cântăm. Nouă, pe scenă, ne place. Toată lumea zice: „Mamă, ce presiune, ce emoţie, cât de greu e să fii pe scenă!“. Nu e greu. Atâta timp cât îţi place, nu ţi se pare o corvoadă sau ceva foarte greu, pentru că-ţi face plăcere să le transmiţi oamenilor o emoţie.
Florin: Şi concursul se numeşte Eurovision Song Contest, nu Eurovision Bârfe Contest sau Cel mai Cunoscut Contest, ceea ce mi se pare foarte corect. Muzica trebuie să fie cea care atrage atenţia celui care o ascultă sau o votează de acasă.
Şerban: Ce am observat eu este că se pune foarte mult accent pe circ, pe notorietate şi pe scamatorii ieftine. Dacă eu, de exemplu, pot să cânt ca o femeie şi vin în faţa voastră şi cânt ca o femeie este ceva senzaţional şi place la lume.
Florin: Dacă mai scoţi şi un iepure din joben...
Şerban: Deja e mai mult decât spectaculos, dar este praf în ochi şi oamenii, de fa
