Opera de falimentare a ţărilor mici, pusă la punct de asasini economici mondiali, în România a fost mult uşurata de politicieni post-decembrişti, care din neştiinţă, neputinţă sau rea-credinţă au făcut jocul acestora.
În acest fel, România a fost eliminată de pe harta economică concurenţială, cu costuri minore pentru cei interesaţi de a ne scoate din competiţie, dar cu pierderi şi consecinţe grave pentru români. Să fi anticipat oare, acei asasini economici, capacitatea noastră de autodistrugere?! După evoluţia lucrurilor imediat după anii ‘90, am putea spune că nu, dacă ne aducem aminte de intenţia unor mari companii de a cumpăra firme mari româneşti (expl. la Braşov: STEAGUL-ROŞU, TRACTORUL, RULMENTUL). Oare sloganul ,,NU NE VINDEM ŢARA” şi afirmaţiile primului-ministru PETRE ROMAN că ,,întreaga industrie românească este un morman de fiare vechi” să fi fost semnalul începerii distrugerii economice a României? Cert este însă, că din acel moment au început devalizările şi jaful tuturor unităţilor economice, mergând parcă pe ideea de a ,,pârjoli câmpurile şi otrăvi fântânile”, numai că în urma acestor practici, de suferit, SUFERĂ POPORUL!
Mai există oare ceva, ce nu a fost distrus din economia românească? Mă întreb de ce noi românii, nu mai eram buni să facem tractoare, autocamioane, rulmenţi, echipamente petroliere, să avem o industrie siderurgică, extractivă, o infrastructură modernă…. și desigur, lista ar putea fi lungă! Mă întreb dacă nu cumva politica românească a devenit un banal show mediatic și dacă nu cumva actorii politici din ultimii 23 de ani nu au fost/sunt încă, doar bieți bufoni?! Însă, nu orice tip de bufoni! Bufoni care ”distrează” o țară întreagă după principiul interpretabil gen- cu o mână se dă ”circ”, iar cu alte zece, se fură ”mai rău decât în codru”! Ce s-a întâmplat în ultimii 23 de ani, mă face să cred că totul a fost bine gândit
