Majoritatea tinerilor care stau pe net şi înjură ungurii sunt, cred, băieţi de cartier. Care îşi văd poporul că pe o gaşcă ce trebuie să se bată cu altele şi să le domine. Mai există speranţă pentru ei? Da! O demonstrează cazul lui Sorin. Născut şi crescut în Sălăjan, Bucureşti, cu "idei nu tocmai pacifiste” despre unguri. Asta până să cunoască iubirea vieţii lui, unguroaică Nora!
Tot Sorin ne oferă adevărurile lui despre Secuime şi relaţii interetnice, dobândite după 12 ani de contact strâns cu ambele culturi. Şi ne arată cum cea mai bună soluţie în problemă româno-maghiară e legată de copiii noştri. Dar să termin cu vorbăraia şi să vă las să citiţi această minunată poveste de viaţă!
Sever
Până nu clarifica din ce cartier fac parte ceilalţi...
Eu sunt român născut şi crescut în Bucureşti ( Sălăjan ) în cel mai bucurestenesc fel: blocuri, cheie de gât, şcoală la 100m, singur acasă, fotbal, cornete, biciclete, invizoace, ”mai stau 5 minute”, fumat chiştoace, baie în gârlă, etc. Nu am ieşit din cartier până pe la 14 ani când m-am înscris la un liceu din centrul oraşului.
Vă mărturisesc că eram cât se poate de sălbatic şi cât se poate de baietzas de cartier cu apartenenţă totală la cultură urbană tipică. Până nu clarificam cu proaspeţii cunoscuţi din ce cartier fac parte şi până nu evaluam în ce măsură cartierul meu era sau nu în vreun conflict cu cartierul lui nu puteam dezvoltă nici un fel de relaţie. Spun toate astea ca să înţelegeţi că orizonturile mele erau destul de îngustate şi mintea mea era suprapopulată cu idei preconcepute.
De la “Limba romana vs limba maghiara”, la casatorie interetnica
Undeva in anul doi de facultate, firma la care lucram avea nevoie de mine la Cluj pentru cateva zile. Am vazut-o pe Nora si de atunci viata mea a fost resetata la toate capitolele. Ea este nascuta la Oradea si a copil
