Cina festivă a lui Don Juan

Premiera din această săptămână a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Cina festivă a lui Don Juan, are un subtitlu care nu te poate lăsa indiferent. Nici mai mult, nici mai puţin acesta sună aşa: „După Tirso de Molina, scrisă cât p-aci de Molière, cu un strop de Mozart şi Da Ponte, precum şi Georges Bataille. Atelier.” Ce se ascunde sub această contorsionată, dar incitantă formulare? Regizorul spectacolului şi co-autor al versiunii scenice, cunoscutul regizor Matthias Langhoff, ne propune o variantă de decriptare: în concepţia sa, spectacolul „este povestea unui mare personaj, Don Juan, care, faţă în faţă cu moartea, refuză să renunţe la viaţă”.

Povestea seducătorului şi a servitorului său sceptic, dar loial, Sganarelle, i-a preocupat pe scriitori, muzicieni şi dramaturgi, încă din secolul al XVII-lea. Don Juan atentează în nenumărate rânduri la virtutea femeilor, dar, în final, principalul său adversar rămâne moartea. Despre iubire şi moarte vorbeşte şi Matthias Langhoff în spectacolul său, ca şi despre felul în care ne raportăm la cele două momente importante ale vieţii.

Regizorul, ca şi personajul principal al spectacolului Cina festivă a lui Don Juan, este preocupat de faţetele seducţiei şi de modul în care poate fi acceptată moartea. Don Juan „ştie că există doar prin capacitatea sa de a seduce, comite tot felul de orori şi totuşi nu renunţă la plăcerea de a le cuceri pe femei” spune Matthias Langhoff.

Cina festivă a lui Don Juan, în viziunea lui Matthias Langhoff, este un spectacol în care melanjul de texte şi muzică au un rol important. Coloana sonoră, inspirată din opera Don Giovanni a lui Mozart, şi adaptată de Katalin Incze G., care asigură şi conducerea muzicală, este interpretată de Wolfband – o formaţie alcătuită special pentru spectacol.

Regizorul Matthias Langhoff nu se află la prima colabo