Odată demult, când eram cred prin clasa a patra am avut, zic eu, o idee genială. I-am luat mamei, care de altfel ura ziua de 8 martie (“e sărbătoare comunistă, dragă, noi nu sărbătorim din astea”) patrurăsaduri de roşii din vechea Hală Unirii. Luasem tramvaiul 12 de lângă şcoală, de pe 11 iunie, mersesem pâna la Piaţa Unirii şi coborâsem imediat după ce făcuse cotul larg al pieţei, chiar în faţa Halelor.
Ţin minte că m-am tocmit. Vânzătoarea cerea 50 de bani pe răsad, dar am reuşit să o conving să mi le vândă cu 25 de bani bucata, pentru că aveam doar un leu în buzunar. Le-am pus într-o pungă de hârtie şi am luat mai departe tramvaiul 12, lăsându-le vârfurile la iveală, să le vadă toată lumea din tramvai. Roşiile au crescut cam firave în curtea noastră minusculă din Bucureşti. Dar eu tare mândra am fost de ele. Şi mama la fel.
Cred că asta a fost forma mea de protest faţă de o zi pe care învăţasem să o urăsc pentru formalismul ei. Mă enerva teribil că trebuia să-i duc flori ”lu`tovarăşa” care primea florile noastre cu un firesc care mă făcea să cred că ziua de 8 Martie era încă o activitate de bifat în caieţelul ei, şi nu ceva de care se bucură cu adevărat.
Aici, în California, unde nu aveam ghiocei, 8 Martie e o zi că oricare alta şi noi am ales să o lăsăm aşa, deşi partea masculină a familiei noastre ne mai ia câteodată flori nouă, fetelor, în această zi. Între timp, de când avem un copil în şcoală, am făcut cunoştinţă cu Ziua Mamelor, care se sărbătoreşte undeva prin luna mai, şi faţă de care e musai să-mi arăt entuziasmul, mai ales la proiectele făcute de mânuţe mici.
În afară că se vând foarte multe flori foarte scumpe de Ziua Mamelor, o capcană de marketing de altfel, multe mame profită de această ocazie pentru a ieşi în oras la ceea ce se numeşte “ladies’ night out.” De
fapt, să ieşi în oraş “cu fetele” de Ziua Mamei este, dacă
