La faţă de cortină, Nicu Mihoc, în stare să electrizeze o sală de la primele cuvinte (proaspăt nominalizat la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor), spune bancuri despre adulter. Aşteptările publicului se clatină. Ceva nu e în regulă: convenţia dramatică se contractă. Bancurile sunt moderne, cu personaje de azi, printre care figurează şi Banderas.
Şi, totuşi, actorul poartă pantaloni scurţi bufanţi şi perucă cu bucle lungi, à la Ludovic. Toate asezonate cu reverenţele de rigoare! Aşa începe Şcoala nevestelor, adaptare după Molière, la Teatrul Naţional Tg. Mureş (premiera 2 martie), în regia lui Cristian Juncu.
Dacă la noi există cineva care poate face miracole cu texte clasice, hotărât lucru, acesta este Cristian Juncu. Adaptările lui după autorii de acum câteva secole păstrează dulceaţa, dar şi substanţa textului clasic, dispuse să se îmbibe bine de o savoare modernă. Nu există nici un alt regizor care să ştie să se joace şi să meşterească cuvintele canonicilor cu asemenea talent şi cu rezultate deconcertante, cum o face Cristian Juncu. „Magia funcţionează demenţial” în ceea ce priveşte versul, ca să reiau o replică din Furtuna aceluiaşi regizor. Cuvintele dau seamă de parfumul vremii şi, totuşi, în împerecheri meşteşugite, alungă praful sutelor de ani, pentru a se face proaspete şi vii de parcă ar fi fost scrise ieri. Mare talent!
Ioana Cheregi FOTO: Cosmin Areleanu
De fapt, aceasta este ecuaţia de imens succes pe care mizează Cristian Juncu în fiecare dintre adaptările sale clasice, Avarul, Furtuna, iar acum Şcoala Nevestelor. Haloul clasic rămâne neştirbit şi uşor de recunoscut. Doar că Juncu îl re-confecţionează întâi lingvistic, apoi regizoral, în termeni, tipuri de rostire şi gesturi curat moderne. Astfel, povestea lui Molière cu păcălitorul păcălit şi stropul de bigotism manipulator al personajului principal se derulează impe
