„Despre lucrurile ultime“
de Otto Weininger, Editura ALL, 2012
În colecția in nuce a Editurii ALL continuă să apară cărți în format de buzunar dedicate gândirii unor importanți gânditori și scriitori români și străini. Colecția are menirea de a reaminti unui cititor obișnuit cu opere clasice câteva din titlurile de referință în domeniu sau, în cazul unui cititor proaspăt, să deschidă apetitul pentru formula eseului concis. Au apărut până în prezent astfel de cărți semnate de Paul Zarifopol, C. Dobrogeanu-Gherea, Adam Smith, Immanuel Kant, Charles Peirce, Sigmund Freud, Jonathan Swift, Thomas Hobbes, David Hume.
Ultima dintre apariții este lucrarea „Despre lucrurile ultime“, de Otto Weininger, scriitor austriac atipic (1880-1903), autor al unei formidabile cărți, „Sex și caracter“, apărută în chiar anul morții sale (s-a sinucis). „Sex și caracter“ a fost considerată o lucrare misogină și antisemită, în condițiile în care chiar autorul era evreu. „Despre lucrurile ultime“ conține aforisme, mici eseuri apărute postum, fragmente care orbitează încă în jurul gândirii puternice, contestatare din cartea sa de referință. Weininger, un autor apreciat foarte mult de E. Cioran, a fost constant preocupat de problema vinei, ca și a pedepsei, pe care le considera un tot. Inclusiv boala îi apare ca vină, dar și ca pedeapsă și avansează ideea potrivit căreia orice medicină trebuie să fie și psihiatrie, psihologie, știința îngrijirii sufletului. Ne reamintim că în societățile tradiționale acest fapt apărea ca indubitabil, până la schisma modernă a medicinei în care trupul este tratat oarecum separat de psihicul și sufletul individului (ne reamintim fraza lui Jung, europenii sunt spirite alienate). Văzut ca sexist din punctul de vedere adoptat azi ca regulă de conviețuire și bun-simț, Weininger crede că bărbatul se rușinează întotdeauna de boală, pe când fem
