"Moşii de iarnă" sunt prăznuiţi în fiecare an, în sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de carne. Sunt pomeniţi toţi cei adormiţi întru dreapta credinţă.

În toate bisericile se săvârşeşte Sfânta Liturghie urmată de Slujba Parastasului pentru cei morţi. Slujbe de pomenire se fac şi în cimitire, la mormintele celor dragi.

Numele de "moşi" dat acestei mari sărbători vine de la faptul că sunt pomeniţi toţi părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiţi întru Domnul. Există şi "Moşii de vară", în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor.

Biserica îi pomeneşte pe toţi cei adormiţi, inclusiv pe drepţii din Vechiul Testament care au adormit fără să-L vadă pe Hristos, sau pe cei ce au murit pe neaşteptate, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi. Prin aceste mijlociri, Biserica cere lui Dumnezeu să-i învrednicească pe cei adormiţi de milostivirea Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.

"Moşii de iarnă" deschid o perioadă de pomenire a morţilor în fiecare sâmbătă, care va dura până la Sâmbăta lui Lazăr, de dinaintea Floriilor (exceptând sâmbăta următoare, a lăsatului sec de brânză)

Şi morţii fac parte din Biserică

Pomenirea morţilor este o consecinţă a adevărului teologic că Trupul Bisericii, al cărei Cap este Hristos, este compus din toţi creştinii, fie ei vii sau adormiţi.

Părintele Ştefan Urda explică magistral nevoia ca cei vii să se roage pentru morţii din neamurile lor: "Dacă atunci când eram mici ne rugam, aşa, cu rugăciunile noastre acelea de copii, ca Dumnezeu să-i ţină pe tata şi pe mama, ca Dumnezeu să le ajute părinţilor noştri, ca Dumnezeu să le dea sănătate fraţilor noştri, aceste rugăciuni nu trebuie să înceteze odată cu mutarea lor de aici în viaţa veşnică. Ei nu încetează de acolo să fie nici părinţii, nici bunicii, nici fraţii, nici prietenii noştri, ci sunt ceea ce au fost şi aici doar că sunt