- Guvernul Ponta a renunţat, oficial, la solicitarea unui vot pentru aderarea la Schengen şi a plasat acest obiectiv pe un plan secundar. Cum apreciaţi această decizie? A fost lăsată Uniunea Europeană fără pârghii pentru a impune reforme în Justiţia românească?
- România a renunţat să mai ceară un vot pentru că rezultatul acestuia ar fi fost în mod cert negativ, ceea ce ar fi îngropat, practic, şansele noastre de a adera la spaţiul Schengen. Renunţând să solicite o decizie tranşantă asupra datei aderării, guvernanţii noştri lasă chestiunea în suspensie şi câştigă timp pentru a-şi rezolva problemele. Dar vor ei cu adevărat să le rezolve? Judecând după declaraţiile belicoase ale prea puţin diplomatului nostru ministru de Externe, Titus Corlăţean, România era pregătită să renunţe la întregul proces de aderare dacă nu obţinea un vot pozitiv la JAI. Domnul Corlăţean ştia însă că o decizie favorabilă era imposibilă, din cauza opoziţiei Germaniei, Olandei şi, potrivit surselor diplomatice, a încă cinci state. Astfel, ultimatumul său, întărit de premierul Ponta, echivala cu o abandonare a întregului proiect. A fost nevoie de intervenţia energică a preşedintelui Băsescu şi, suspectăm, a forurilor europene, pentru ca premierul să-şi bage minţile în cap şi să accepte o formulă de compromis care să nu excludă România din proiectul Schengen. Cel puţin formal, România se angajează să nu renunţe la reformele cerute de statele membre ale UE şi anume, consolidarea statului de drept şi combaterea corupţiei. Este exact ceea ce refuzau iniţial domnii Ponta şi Corlăţean, care ar fi preferat să scape de rigorile europene.
Reforma justiţiei a fost punctul nevralgic al relaţiilor noastre cu UE încă din perioada negocierilor, când comisarul Verheugen ne numea "copilul-problemă al Europei”. Datorită reformelor iniţiate în 2005 de Monica Macovei şi continuate pâ
