- Guvernul Ponta a renunţat, oficial, la solicitarea unui vot pentru aderarea la Schengen şi a plasat acest obiectiv pe un plan secundar. Cum apreciaţi această de­cizie? A fost lăsată Uniunea Europeană fără pârghii pen­tru a impune reforme în Justiţia românească?

- România a renunţat să mai ceară un vot pentru că rezultatul acestuia ar fi fost în mod cert negativ, ceea ce ar fi îngropat, practic, şansele noastre de a adera la spaţiul Schengen. Renunţând să solicite o decizie tranşantă asupra datei aderării, guvernanţii noştri lasă chestiunea în sus­pensie şi câştigă timp pentru a-şi rezolva problemele. Dar vor ei cu adevărat să le rezolve? Judecând după decla­ra­ţiile belicoase ale prea puţin diplomatului nostru ministru de Externe, Titus Corlăţean, România era pregătită să re­nunţe la întregul proces de aderare dacă nu obţinea un vot pozitiv la JAI. Domnul Corlăţean ştia însă că o decizie fa­vorabilă era imposibilă, din cauza opoziţiei Germaniei, Olandei şi, potrivit surselor diplomatice, a încă cinci state. Astfel, ultimatumul său, întărit de premierul Ponta, echi­vala cu o abandonare a întregului proiect. A fost nevoie de intervenţia energică a preşedintelui Băsescu şi, suspectăm, a forurilor europene, pentru ca premierul să-şi bage min­ţi­le în cap şi să accepte o formulă de compromis care să nu ex­cludă România din proiectul Schengen. Cel puţin for­mal, România se angajează să nu renunţe la reformele ce­rute de statele membre ale UE şi anume, consolidarea sta­tului de drept şi combaterea corupţiei. Este exact ceea ce refuzau iniţial domnii Ponta şi Corlăţean, care ar fi preferat să scape de rigorile europene.

Reforma justiţiei a fost punctul nevralgic al relaţiilor noastre cu UE încă din perioada negocierilor, când comi­sarul Verheugen ne numea "copilul-problemă al Europei”. Datorită reformelor iniţiate în 2005 de Monica Macovei şi continuate pâ